Condei.ro: Ingrediente de stat

Despre stat, ca formă de organizare socială, se poate discuta oricând, din perspectivă filozofică, istorică, geopolitică şamd. Despre stat se poate discuta şi în România, şi în Ucraina, şi în Tanzania, spre exemplu. Evident, contextul specific fiecărui stat face ca abordarea să fie diferită. Rețeta dreptului international include ca ingrediente populația, teritoriul, organizarea politică şi recunoașterea internațională (practic, recunoașterea suveranității).

Primele trei sunt intrinseci. Dintre acestea, factorul uman – populația (societatea) – este implicit, în absenţa acesteia lipsește însuși obiectul organizării. În epoca modernă, dinamica populaţiei este relativ lentă: nu apar populaţii noi şi cele existente nu dispar într-un ritm perceptibil. Fenomenul migrației popoarelor a încetat demult, iar cazuri extreme, precum cel al Paraguayului, cărui populație a fost în pragul exterminării în anii 1870, ca urmare a războiului Triplei Alianţe, sunt astăzi evitate. Pe termen lung însă, pot apărea variații semnificative în ceea ce privește totalul populației şi, mai ales, schimbarea proporțiilor etniilor ce compun populația, iar aceste schimbări, la rândul lor, pot duce la redesenarea teritoriului statelor. Ingredientul etnic se coace de multe ori la temperaturi diferite, însă important e să nu se ardă. Dar, până acolo, cel mai important, este că populația desfășoară activitățile economice care susțin statul.

Teritoriul este indisolubil legat de populație, este “suportul” acesteia. După ce ultimii mari migratori s-au hotărât cam pe unde le e locul şi după ce “lumile noi” au fost colonizate, teritoriul este definit, în general, de populaţia care îl locuieşte. Chiar dacă există zone nelocuite – deşertice sau, mai nou, radioactive – acestea sunt în general contigue teritoriului locuit. Fiind, după cum spuneam, “suportul” populaţiei, teritoriul poate suferi modificări în funcţie de aceasta, înţelegând nu neapărat populaţia în ansamblul ei, cât factorii ei de decizie. Ca să “dinamizezi” teritoriul, nu trebuie neapărat să duci războaie de cucerire; ar fi suficient sa construieşti autostrăzi sau să dărâmi munţi. Sau, de ce nu, să modifici albia cursului de apă pe care e stabilită graniţa.

Elementul de organizare politică este, de asemenea, legat de factorul uman, regăsindu-se inclusiv în cazul popoarelor migratoare. De fapt, acestea au avut deseori o puternică organizare politică de natură militară, care a dus la cucerirea viitoarelor “gazde” sau, după sedentarizare, a vecinilor. Prin organizarea politică, populaţia îşi manifestă suveranitatea asupra teritoriului său. Dar, ce este cel mai important, organizarea politică este cea care configurează vectorul dezvoltării populaţiei. Şi a teritoriului.

Până când progresul tehnico-ştiinţific a reuşit să ne apropie în procesul denumit generic “globalizare”, cele trei elemente intrinseci erau suficiente pentru a putea vorbi despre stat. În ultimele secole însă, este nevoie de recunoaşterea internaţională, în cadrul relaţiilor internaţionale, element extrinsec statului. Degeaba se proclamă ca stat populaţia ce ocupă teritoriul X, în frunte cu shamanul sau consiliul local, dacă nu-l recunoaște măcar Tanzania, pentru a intra în relații diplomatice. Sau, şi mai bine, ar trebui să-l recunoască un stat capabil să-i ofere protecţie, în caz de nevoie. Desigur, nu se confundă organizarea locală sau autonomă cu suveranitatea. Teriroriul X poate avea autonomie, dar nu suveranitate, în caz contrar se încalcă însăşi suveranitatea statului din care face parte X. Iar suveranitatea statului este deja recunoscută internaţional. Contraargumentul ar fi că xuleştenii ar trebui sa beneficieze de principiul autodeterminării, în anumite situaţii – a se vedea, spre exemplu, cazul Sudanului de Sud. Dar acolo s-a desfăşurat un război. Ar putea avea xuleştenii voinţa şi puterea să poarte un război? Dar statul “protector”? De observat că astăzi războiul se poate purta şi cu robinetul de petrol sau gaze, nu numai cu tancul. Şi, la o adică, dacă nu ai cui să vinzi petrolul, ai putea să-l foloseşti pentru tanc.

Eduard Diaconeasa
Sursa: http://www.condei.ro/ingrediente-de-stat/

Democrația rusească: de la „Transnistria” la „Ucraina de est”

Democrația rusească: de la „Transnistria” la „Ucraina de est”

Democrația rusească: de la „Transnistria” la „Ucraina liberă” (de est)
Unii susțineau că Rusia nu va îndrăzni să atace Ucraina având în vedere forța și mărimea armatei ucrainene…!? Păi nu „a atacat”, ci a intervenit pentru „normalizarea situației” și pentru „apărarea cetățenilor ruși”… Mai mult, „a fost solicitată întervenția de către Ianukovici, președintele în funcție”. În acest dialog al surzilor, „atac” vs. „intervenție pentru normalizarea situației”, nu prevalează forța dreptului, ci dreptul forței. Și Rusia, și Occidentul folosesc când forța dreptului, când dreptul forței în funcție de interese… Nu vă imaginați că Rusia va accepta să i se pună în coaste UE și NATO. Dacă ucrainenii doresc să meargă în Uniunea Europeană vor fi forțați să lase Rusiei o parte din teritoriu și populație, nu pentru a fi acel teritoriu alipit la Rusia neapărat, ci pentru a deveni o zonă tampon.

Separatismul susținut de Ucraina, separatism împotriva Ucrainei
Timp de mai bine de 20 de ani separatismul transnistrean gândit și controlat de Rusia a fost sprijinit semnificativ de Ucraina. Din cauza Ucrainei „statul” separatist transnistrean încă există. Dacă Ucraina respecta integritatea teritorială a Republicii Moldova, în câteva luni (maxim câțiva ani), separatiștii transnistreni, izolați teritorial de RM și de o Ucraina sinceră se sufocau economic și militar. Însă Ucraina a ales să sprijine separatismul promovat de Rusia în zona transnistreană… Acum rușii le mulțumesc cu separatism în Crimeea (și posibil în alte teritorii din sud și est)… Ucraina care va rezulta în urma acestor încleștări geopolitice va trebui să învețe să respecte mai mult vecinii și să fie mai sinceră. Nu poți să spui că ești altceva decât Rusia (că ești Ucraina) câtă vreme duci o politică sovietică…


Avansul forțelor rusești pe teritoriul ucrainean
Observăm că Ucraina nu are forța și organizarea militară să oprească desfășurarea și acțiunea ostilă a unor forțe străine în unele zone ale propriului teritoriu… Rusia controlează Crimeea aproape în integralitate și există deja provocări în alte orașe din sud și est.
Având în vedere că ei au tot clamat că intervin pentru „normalizarea situației” și pentru „apărarea cetățenilor ruși” este puțin probabil ca forțele rusești să dorească o încleștare puternică cu cele ucrainene. Rusia va avansa în teritoriul ucrainean atât de mult cât va fi posibil, adică până când va întâlni o ripostă serioasă. Acolo se va opri. Teritoriul „ocupat”, în mod normal (conform uzanțelor geo-strategice rusești post-sovietice), nu va fi anexat la Rusia, ci va fi pentru ei așa-zisa „Ucraină liberă” adică o nouă Transnistrie, având rolul să țină în loc Ucraina vestică zisă și „democratică”… Recent, pentru Bloomberg, premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă, declara că speră „că ceea ce se întâmplă acum în Crimeea nu va deveni următorul conflict transnistrean înghețat“.


Riposta forțelor ucraineene
Riposta forțelor ucraineene întârzie să apară. Nici un convoi militar rusesc nu este oprit/blocat (ca să nu vorbim de dezarmat cu forța). Până unde vor înainta rușii? Va accepta Kievul ca rușii să urce spre Odesa sau Harkov? Kievul, atât politic, cât și militar pare să fie într-o ceață totală. În situația în care rușii vor continua să înainteze în teritoriul ucrainean în afara Crimeei, Ucraina va solicita probabil sprijin militar extern.


Intervenție militară suport
Nimeni nu are interesul să intre într-un conflict militar cu Rusia (cum nici Rusia nu ar dori să intre în conflict militar cu SUA sau chiar cu un stat NATO). Dacă vor interveni cei din NATO (deși puțin probabil), o vor face doar pentru a furniza tehnică militară Ucrainei și pentru a susține din spate forțele ucrainene (a securiza zona controlată de ucraineni).


Sancțiuni comerciale
Statele din vestul Europei au relații comerciale importante cu Rusia și în situația problemelor economico-financiare din Europa nimeni nu are interesul să-și anuleze singuri contractele. Mai mult, multe economii vest europene depind de contractele bune la gazul rusesc, nu vă imaginați că vor renunța la ele, nu? Sigur că SUA nu este dependentă de gazul rusesc și nici nu au centre financiare care plutesc pe banii oligarhilor ruși… Europa de vest este în altă situație și nu are nici un interes să intre într-o blocadă economică cu Rusia… Cu cât mai multe sancțiuni economice acum, cu atât mai greu va fi să îți renegociezi ulterior cu rușii contractele energetice.


Scenarii
Rusia avea pregătit demult acest scenariu. Miliţiile „cazace” care au avut rolul de demarare a revoltelor publice împotriva noilor autorități de la Kiev se pregătesc pentru astfel de situații de foarte mult timp. Autoritățile de la Chișinău au demascat astfel de persoane în Republica Moldova în preajma așa-zisului referendum organizat de UTA Găgăuzia… Milițiile „cazace” există și acționează la comanda Rusiei acolo unde este nevoie de o mână hard a Kremlinului.
Ucraina nu este în postura unei țări care să convingă că dorește un parcurs de integrare europeană. Dacă atunci când a stabilit ca obiectiv integrarea europeană, România a avut un parcurs bun de diminuare a corupției, implementare a aquis-ului comunitar și creștere economică, apreciate pentru un stat candidat, în Ucraina toate reformele mult trâmbițate din ultimii 10 ani nu au adus nici un progres relevant, motiv pentru care toate alegerile parlamentare din această perioadă au avut potențialul de se transforma în revolte publice. Tocmai de aceea, o regiune secesionistă care să țină în loc Ucraina ar putea să-i compromită pe perioadă îndelungată perspectivele europene. Ceea ce este chiar scopul Rusiei!
A. Un nou stat (Crimeea sau o zonă mai mare), cu păstrarea accesului la Marea Neagră a ucrainenilor (prin Odesa). În acest caz, vom asista probabil la un teritoriu ucrainean divizat, cu o Ucraină vestică cu suportul și securitatea militară asigurată de NATO și Ucraina estică (sau sud-estică) sub controlul militar și politic al Rusiei.
B. Un nou stat care leagă zona transnistreană de Crimeea și poate și regiuni din est. O astfel de variantă ar elimina Ucraina de la Marea Neagră și pecetlui soarta zonei transnistrene. Din punctul de vedere al Ucrainei, eliminarea accesului la Marea Neagră ar bloca dezvoltarea economică mărind dependența de Rusia. Într-o astfel de situație, Republica Moldova va analiza serios și perspectiva renunțării la zona transnistreană pentru a putea înainta spre Europa. La Chișinău, acum nici un politician nu are curajul să promoveze ideea desprinderii de zona transnistreană pentru că va pierde voturi…. Dacă se va ajunge acolo, întrebarea este cum se va separa fără conflict zona transnistreană având în vedere că separatiștii controlează și orașul Tighina de pe malul drept al Nistrului… O altă întrebare este, dacă Rusia ajunge prin Ucraina la zona transnistreană, va prelua și Bugeacul?


Cătălin Cornea
Sursa: http://www.condei.ro/democratia-ruseasca-de-la-transnistria-la-ucraina-libera-de-est/

Forțele separatiste transnistrene urmăresc să își construiască propria flotă militară aeriană

Așa-zisul Parlament de la Tiraspol a transmis, într-o solicitare adresată liderului transnistrean Evgheni Şevciuk, că dorește intensificarea controlului asupra spațiului aerian al zonei transnistrene, informează Mediafax.
„Sporirea cooperării Rep. Moldova cu organismele NATO conduce la eroziunea neutralității constituționale a republicii şi pune sub semnul îndoielii securitatea Transnistriei”, a precizat așa-zisul Parlament, citat de Itar-Tass, în pagina electronică. Acesta a cerut „consolidarea eforturilor organismelor statului” de a elabora măsuri pentru controlul spațiului aerian în concordanță cu principiile dreptului internațional şi prevederile legii privind frontiera Transnistriei”.
Din punct de vedere al dreptului internațional, R. Moldova controlează spațiul aerian al zonei separatiste transnistrene. De facto, Republica Moldova nu are capacitatea să își controleze nici spațiul aerian din dreapta Nistrului, ca să nu mai vorbim de cel din stânga…
În 2012 fostul ministrul apărării, Vitalie Marinuţă, a înaintat către Parlamentul de la Chișinău proiectul care reglementează modul de acţiune împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spațiul aerian al Republicii Moldova. Astfel, opt avioane şi opt elicoptere urmau să fie procurate din bugetul de stat pentru apărarea frontierei de stat a RM (inclusiv zona transnistreană). Costurile erau în 2012 estimate la 240 de milioane de dolari. Fostul mnistrul apărării, Vitalie Marinuţă, declarase că proiectul reglementează modul de acțiune împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spațiul aerian al al Republicii Moldova. „Pentru realizarea cu succes a sarcinii de asigurare a pazei frontierei de stat în spațiul aerian se impune necesitatea identificării posibilităților de dotare a Forţelor Aeriene cu avioane şi elicoptere de luptă”, a menţionat fostul ministru. Vitalie Marinuţă mai precizase că elicopterele aflate în prezent în dotarea Armatei Naționale sunt de transport, nu de luptă. Iar MIG-urile, pe care ministerul încearcă să le vândă, nu pot fi folosite pentru interceptarea aeronavelor.
Proiectul nu a fost încă transpus în practică astfel că spațiul aerian al Republicii Moldova nu este controlat de Chișinău. Din cauza acestei slăbiciuni a Chișinăului, forțele separatiste de la Tiraspol profită să își construiască propria flotă aeriană.

Alexandru Croitoru
Sursa: http://www.condei.ro/cooperarea-republicii-moldova-cu-nato-ne-ameninta-securitatea-se-tem-separatestii-transnistreni-care-doresc-intensificarea-controlului-asupra-spatiului-aerian-al-zonei/