miercuri, 22 decembrie 2010

The presecutions against the ethnic Romanians in Serbia continues

The events happened in the last period in Timoc (Serbia) show the policy of the authorities in Belgrade against the ethnic Romanians.

Predrag Balasevic the leader of the Democratic Party of Romanians in Serbia (PDRS) spoke for Adevarul newspaper in Bucharest.

“The politicians in Serbia and the press in Belgrade see, through our visits to Bucharest, almost treason. We come to Bucharest because we tried in Belgrade and no one listens to us“.

It seems that the recent events are a continuation of what happened in April 2010 when in Petrovac 300 Romanians have been interrogated by prosecutors for presumed false signatures on the election lists.

Predrag Balasevic: We gave them concrete dates about the fraud of elections in the National Council on june 2010. For instance in 92 polling (election) station our representatives were not admitted in the election commissions. On those localities we had no single vote!!!

Also there is NO education in mother tongue (Romanian).

About the right to education in localities like Sipicova, Petrovac and Kucevo the parents requests to open classes in Romanian have been rejected by the Ministry of Education.

An important issue that justifies the aggression of the Serbian Authorities on ethnic Romanians is the census form next spring. Also next year are expected early parliamentary elections and if we will have a new law of local public administrations, local elections as well.

So, there is a lot at stake.

In Timoc there are 154 Romanian localities and 46 mixed localities. We want that at the end of the census to show them the real number of Romanians in Eastern Serbia. We suspect that the authorities will try to falsify the census.

We have the experience of 2002 when the people have been threatened not to declare themselves Romanians.

The Romanians in Serbia have been artificially divided by the authorities in Belgrade in two distinct ethnic communities and organized into National Council of Romanian Minority, with the headquarter in Novi Sad - Voivodina (community recognized as Romanian) and National Council of Vlach Minority, with the headquarter in Petrovac, Timoc Valley (community NOT recognized as Romanian). Thus, the Serbian authorities have done everything possible to legitimate a Vlach Minority and a Vlach language (!!!) artificially created to speed up the ethnic assimilation of Romanian population.

The elections for the national council of minorities in June 2010 have been preceded by an aggressive campaign of the Serbian Authorities against the ones that have listed their names on the Romanian lists with mass investigations and intimidations from the Police.

Over 300 locals from Petrovac and Pojarevac have been taken at night from their houses. Those have been threatened and made traitor for the “guilt” to write their names on the Romanian list.

In November 2010 the new leadership (the fraud leadership) of the National Council of Vlach Minority formed by the socialists and democrats that had antiRomanian orders have adopted a new statute. The document stipulates that the native language is not Romanian any more but Serbian…

E-111: Primul avion supersonic românesc, construit de ARCA.

După lansarea cu succes a primei rachete spaţiale româneşti, la data de 1 octombrie 2010, Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică - ARCA, a decis să facă publică existenţa unui program la care a lucrat în secret în ultimul an, un avion supersonic.

Programul vizează realizarea unui avion supersonic de mare altitudine destinat extinderii capabilităţilor ARCA de lansare a rachetei Haas II, pentru competiţia americană de astronautică Google Lunar X Prize, precum si dezvoltării tehnologiilor pentru turismul spaţial.

E - 111 a fost proiectat pentru a înlocui baloanele purtătoare folosite până în prezent de ARCA, necesare transportului deasupra atmosferei terestre a vehiculelor rachetă, precum racheta Haas II pentru competiţia Google Lunar X Prize.

Baloanele purtătoare au reprezentat o soluţie ieftina si rapida, acestea arătându-şi însa limitările, fiind cauza principală pentru două amânări succesive ale lansării rachetei spaţiale Helen.

E - 111 va avea capacitatea de zbor supersonic cu viteze de Mach 1,5 la altitudini de 16.000m, în cazul transportului rachetei Haas II, iar in cazul folosirii ca platforma de dezvoltare a tehnologiilor pentru turismul spaţial, va dezvolta viteze de Mach 2,6 la altitudini de 30.000m.



marți, 14 decembrie 2010

CatalinCornea.ro: Despre "diametrala Nord-Sud", șoseaua care va lega Piaţa Victoriei de Parlament...

Se tot vorbește în ultima vreme de "diametrala Nord-Sud", șoseaua care va lega Piaţa Victoriei de Parlament sau ”autostrada” așa cum au numit-o mulți din elan patriotic local.

Acestă șosea va începe din Piaţa Victoriei, va străbate străzile Buzeşti, Berzei, Mircea Vulcănescu, Calea Plevnei, Vasile Pârvan până la Podul Haşdeu, unde intră în subteran şi iese în apropiere de Piaţa Coşbuc.

Să fim foarte bine înțeleși: nu sunt împotriva fluidizării traficului din capitală! Dimpotrivă! Consider că, în ordinea priorităților, fluidizarea traficului este a treia mare prioritate (după curățenie și salvarea patrimoniului arhitectural).

Realizarea acestei diametrale este un demers pozitiv!

Cu toate acestea, demersul ar fi putut fi mai valoros, în opinia mea, dacă ar fi fost însoțit și de realizarea unei serii de pasaje care în unele cazuri ar fi evitat multele intersecții și semafoare din traseu, iar pe de altă parte unele mini-pasaje ar fi condus la evitarea demolării câtorva clădiri de patrimoniu.
Pentru evitarea demolării clădirilor de patrimoniu se puteau efectua câteva pasaje, pe actuala lățime a străzii și trotuarului.

Spațiul de la suprafață, deasupra pasajului, între clădirile de patrimoniu ar fi putut fi chiar transformat în mini-piațetă pietonală.

Multe clădiri erau fără valoare patrimonială și chiar disgrațioase. Altele însă erau clădiri pe care Bucureștiul de mâine nu le va mai putea admira, din păcate. Tocmai de aceea, trebuia ca minunatul nostru edil șef prof. dr. să identifice acele soluții pentru a le salva… și tehnic soluțiile există!

Dar, așa cum zicea și Șoric: ”Case closed!”

Sursa: CatalinCornea.ro

marți, 7 decembrie 2010

Romanii din Timoc audiati de Comisia de Politica Externa a Senatului Romaniei

București, România/Romanian Global News/marţi, 07 decembrie 2010/ -

La invitatia Vicepresedintelui Comisiei de Politica Externa a Senatului Romaniei, senatorul Viorel Badea, doi lideri ai romanilor din Timoc, Dragan Demici, Vicepresedinte al Partidului Democrat al Rumanilor din Serbia si Zavisa Jurj, Presedinte al Asociatiei pentru Cultura romanilor/vlahilor “Ariadnae Filum”, au fost audiati de Comisia de Politica Externa a Senatului, in legatura cu evolutiile grave ale situatiei comunitatii romanesti din Serbia, transmite Romanian Global News.

Cei doi lideri romani din Timoc au descris situatia dramatica in care se afla cei 300.000 de romani/vlahi din Timoc, ca urmare a actiunilor antiromanesti ale autoritatilor sarbe conjugate cu cele ale unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Sarbe. Locuri de cult in pericol de a fi daramate, romani anchetati si amenintati, lideri ai romanilor din Timoc anchetati si intimidati, lipsa limbii romane din scoli, lipsa instituiilor de cultura si cult, lipsa mass-mediei in limba romana. Aceasta este situatia comunitatii romanesti din Timoc de care au luat cunostiinta membrii Comisiei de Politica Externa a Senatului Romaniei.

Schimbarea imediata a politicii externe a Romaniei fata de Serbia, audierea Ministrului de Externe al Romaniei pe aceasta problema, invitarea ambasadorului Serbiei la Bucuresti la o intalnire cu Comisia, crearea unui fond special pentru ajutorul comunitatii romanesti din Timoc, audierea Presedintilor Televiziunii publice si Radioului public pentru a afla modalitatile in care cele doua institutii reflecta zilnic, in emisiunile informative, situatia comunitatilor romanesti din afara frontierelor. Acestea au fost cateva din concluziile la care au ajuns membrii Comisiei de Politica Externa a Senatului.

joi, 2 decembrie 2010

Samoil Mârza, fotograful Marii Uniri, a răbdat mizerie şi a murit de foame

Samoil Mârza, fotograful care a imortalizat singurele imagini de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, “a răbdat mizerie şi a murit de foame”, potrivit luptătorului anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu.


Samoil Mârza s-a născut într-o familie de ardeleni din judeţul Alba, pe 18 septembrie 1886. A urmat clasele primare in satul natal, Galtiu, iar studiile liceale le urmează la Alba Iulia.
Ulterior absolvirii liceului,la vârsta de 23 de ani, tânărul ardelean este trimis de părinţii săi, în ucenicie, la fotograful sibian Iainek unde, pe durata a 3 ani de practică şi studio, învaţă meseria de fotograf.


După izbucnirea Primului Război Mondial, Samoil Mârza este recrutat şi trimis în armată, urmând ca în 1916 – o dată cu intrarea României în Război, să fie trimis pe Frontul din Italia, unde este încadrat în serviciul tipografic şi fotografic al Armatei Române.


În 1918, pe 1 Decembrie, în jurul orei 11, alături de consătenii săi şi pe o vreme mohorâtă, Samoil Mârza ajunge la Alba Iulia pentru evenimentul Marii Uniri. Avea cu el aparatul cu burduf, trepiedul şi clişeele de sticlă însa nu avea credenţional (acreditarea de astăzi) pentru a intra în sala unde s-a încheiat actul marii Uniri. Acest credenţional era deţinut de catre fotograful german, Bach, care însa nu s-a prezentat la eveniment.


Prezent totuşi la eveniment tânărul fotograf a realizat 5 fotografii la Marea Unire. Afară fiind un timp nefavorabil, o vreme mohorâtă, era greu să relizezi fotografii cu un timp de expunere foarte scurt, motiv pentru care Samoil Mârza a realizat doar 5 fotografii, singurele care surprind evenimentul Marii Uniri.


Trei din cele cinci imagini surprind mulţimea prezentă la eveniment, iar două – sunt cadre relizate cu tribunele oficiale la care a fost citit Actul Unirii în faţa Marelui Sfat Naţional şi a poporului.


Din activitatea fotografului, amintim următoarele evenimente importante în care a ilustrat vizita regelui Ferdinand la Alba Iulia, Abrud şi Câmpeni (1919), încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria (22 octombrie 1922), serbările comemorative de la Ţebea, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Avram Iancu (1924). În 1929, cu prilejul sărbătoririi a 10 ani de la Marea Unire, Samoilă Mârza a fost decorat de către oficialităţi.


Din cauza unei boli incurabile, fotograful Samoil Marza moare la data de 16 decembrie 1967 si este inmormantat in Cimitirul Maieri din Alba Iulia.
In anul 2003 la mormantul sau fost înălţat un monument, iar în satul Galtiu, la 23 noiembrie acelaşi an, i-a fost dezvelit un bust executat de sculptorul Borteş Narcis Dumitru, o dată cu lansarea cărţii „Samoilă Mârza – 1886-1967 – Fotograful Unirii Transilvaniei cu România” (sursa: www.1decembrie.ro).


Mărturia lui Ion GAVRILĂ OGORANU despre Samoil Mârza. Elemente ce nu apar în biografiile oficiale.
Din când în când auzeam de departe, hodorogind pe uliţă, o bicicletă bătrână şi-n curând apărea la noi fotograful Samoilă Mârza, fotograful Unirii de la 1 Decembrie 1918, (…). Ajunsese rău din punct de vedere material, odată cu decăderea meseriei de fotograf. Din „furnizor al curţii regale”, după ce înainte a avut aceeaşi calitate ca fotograf al curţii imperiale din Viena, a ajuns să-şi caute el clienţii pentru fotografiat. Cât a mai fost în putere se ducea să mai fotografieze nunţile, botezurile şi înmormântările din satele cele mai îndepărtate ale judeţului. Când n-a mai putut, s-a resemnat în sărăcia lui, se împăcase cu soarta, era blând, trăind în apropierea lui Dumnezeu. Din ce-i mai rămăsese alcătuise albume de fotografii ale Unirii, pe care le-a dăruit multor oameni politici, ultimul lui Nicolae Ceauşescu atunci când a fost la Alba-Iulia. Se pare că unii i-au mulţumit, ultimul nu a schiţat un gest de acest fel, dar la faptul că acest om are sau nu ce mânca nu s-a gândit niciunul.
După un timp, n-a mai venit pe la noi. Soţia a întrebat de el, dar nu ştia nimeni ce-a făcut; apoi am aflat că a fost găsit într-o burdă rece (casă dărăpănată), mort cine ştie de când. După moartea lui, şi după ce „geniul Carpaţilor” ne-a „redat istoria”, fotografiile lui Samoilă Mârza au început să aibă trecere, intrând şi în manualele şcolare. Careva a scos chiar o broşură despre viaţa şi activitatea lui. Dar n-a ştiut sau i-a fost ruşine să scrie că cel care a imortalizat pe vecie Marea Unire de la Alba-Iulia a răbdat mizerie şi a murit de foame.
- fragment extras din cartea lui Ion Gavrilă Ogoranu – Brazii se frâng dar nu se îndoiesc, vol. II, pag 213 (Sursa: Vlad Mihai)


detalii si foto NapocaNews http://www.napocanews.ro/2010/12/samoil-marza-fotograful-marii-uniri-a-rabdat-mizerie-si-a-murit-de-foame.html

Cei opt extremiști din Garda Secuiască purtau însemne naziste

Autor: Mihai Şoica
Opt tineri din Garda Secuiescă, organizaţie paramilitară iredentistă maghiară care activează în judeţele Harghita şi Covasna, au fost reţinuţi în urmă cu câteva minute de poliţiştii din Cluj-Napoca.


Sursa: Mihai Șoica
Pe numele celor opt tineri extremişti din Garda Secuiască, formaţiune de extremă dreaptă care promovează un mesaj revanşard şi extremist, au fost întocmite dosare penale. Patru dintre ei au cetăţenie română, iar ceilalţi patru sunt cetăţeni maghiari care nu au şi cetăţenie română. Surse din cadrul Poliţiei Cluj au declarat că pe hainele celor opt tineri reţinuţi se afla o emblemă nazistă ("Meine Ehre heißt Treue", adică "Onoarea mea este loialitatea") purtată de trupele SS în timpul celui de-al doilea război mondial. Garda Secuiască este "plutonul secuiesc" al formaţiunii paramilitare "Garda Maghiară", interzisă în Republica Ungară din cauza activităţilor ei considerate xenofobe şi iredentiste.


Tinerii extremişti maghiari au fost reţinuţi în jurul orei 16.30 de către jandarmi, prezenţi în număr mare pe străzile din centrul Clujului. În prima fază, cei opt extremişti, care doreau să scandeze lozinci antiromâneşti şi să arboreze hărţi cu Ungaria mare în care Transilvania apare alipită acestui stat, s-au adunat la restaurantul hotelului maghiar Agape, din apropiere de catedrala catolică Sfântul Mihail. La ieşirea din restaurant, extremiştii s-au împărţit în mai multe grupuleţe. Îmbrăcaţi cu pantaloni negri şi geci de culoare închisă, bocanci militari şi capele specifice, cei opt tineri au fost urcaţi în dubele jandarmilor şi duşi la Secţia 1 de Poliţie pentru a fi audiaţi.


Potrivit unor surse din cadrul Poliţei Cluj, au fost reţinuţi opt tineri, dar grupul era format inţial din 16 persoane. "Au venit pregătiţi de scandal. La Târgu Mureş şi-au schimbat maşinile şi au fost foarte atenţi să nu fie urmăriţi", spune un ofiţer din poliţia clujeană. În parcarea din apropierea Catedralei Catolice se aflau mai multe maşini parcate, cu numere de Ungaria, şi care aveau lipite pe uşi mai mult afişe cu Ungaria Mare.


Sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/extremisti-maghiari-retinuti-la-cluj-914307.html

Nicolae Iorga interzis pe soclul statuii lui Matei Corvin din Piaţa Unirii

După ce Guvernul Maghiar a restaurat soclul şi grupul statuar Matei Corvin din Piaţa Unirii nu a mai permis muncitorilor restauratori să reamplaseze textul cu celebra inscripţie istorică a lui Nicolae Iorga.

Pe soclu s-a aflat iniţial (între 1902-1918) inscripţia maghiară Mátyás Király (Regele Matia), înlocuită ulterior cu inscripţia latină Mathias Rex şi care a fost remontată zilele trecute. Dedesubtul acestei inscripții administraţia Gheorghe Funar a instalat în anul 1993 o placă metalică cu un citat la memoria regelui Matia (Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită – Nicolae Iorga).

Nu este prima dată când de pe monumentele şi clădirile istorice din Cluj-Napoca dispar texte şi plăci comemorative în limba română.Vezi cazul plăcii furate de extremiştii maghiari, care amintea înfiinţarea Almanahului Literar din 1955 de pe clădirea unei bănci de pe B-dul Eroilor. În schimb pe aceeaşi clădire o inscripţie în limba maghiară a fost păstrată şi restaurată. Poliţia preocupată mai mult de participarea la sindrofii mondene şi să nu supere pe radicalii din UDMR nu a descoperit nici până astăzi autorii furtului plăcii româneşti, reclamat de altfel de redacţia revistei Steaua.

Napocanews

Extremiştii unguri reţinuţi la Cluj reclamă abuzul jandarmilor

Printre tinerii extremişti maghiari, reţinuţi ieri de poliţiştii clujeni, se numără patru cetăţeni maghiari, un slovak şi patru români de naţionalitate maghiară. Între cei reţinuţi este şi locotenentul recrutor din Garda Secuiască, Csibi Barna.

Barna ne-a declarat că membrii acestei formaţiuni paramilitare, considerată de autorităţi de extremă dreaptă, au vrut să organizeze la Cluj-Napoca, în apropierea Catedralei Catolice “Sfântul Mihail” o comemorare.

“Am mers la Cluj pentru o comemorare, unde ne-am întâlnit cu nişte prieteni din Ungaria la un restaurant. Pe la ora 16.00, când am ieşit din restaurant, au venit mascaţii şi ne-au dus la Poliţia Cluj Napoca, unde toţi am fost amendaţi. Eu pentru că am organizat o manifestare ilegală”, susţine Csibi Barna.

Potrivit acestuia, imediat după ce au ieşit de la Poliţia Cluj Napoca, mai mulţi membrii ai Gărzii Maghiare au participat la percheziţia unui autoturism înmatriculat în Ungaria în care se aflau mai multe steguri cu stema Ungariei Mari, în cadrul căreia este inclusă şi Transilvania.
“La această percheziţie a participat şi consulul maghiar de la Cluj Napoca. În maşină erau steaguri care reprezentau o valoare materiale şi o valoare morală pentru posesorii lor. Aceste steaguri au fost fotografiate de către jandarmi, iar mai apoi au fost aruncate la gunoi. A fost o umilire a statului maghiar”, mai spune Csibi Barna.

Informaţii controversate
Printre persoanele reţinute de poliţişti se află şi un anume Krausz Attila Andras. POtrivit unor surse apropiate anchetei, acesta ar fi consilier judeţean şi vicepreşedinte al judeţului Feier şi membru al partidului de extremă dreaptă Jobbik.

Locotenentul recrutor Csibi Barna a declarat că l-a cunoscut pe Krausz pe 30 noiembrie şi că, din câte ştie el este medic în Ungaria, la mijloc fiind doar o coincidenţă de nume şi de date.
Consulul maghiar la Cluj, Szilágyi Mátyás nu a putut fi contactat pentru a furniza detalii cu privire la acest incident.

Mihai Şoica, Sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/extremistii-unguri-retinuti-la-cluj-reclama-abuzul-jandarmilor-914419.html

HARGHITA. La Miercurea Ciuc, denumirea strazii "Liviu Rebreanu" a fost schimbata de consilierii locali ai UDMR si PCM in "Strada Vorosmarty Mihaly"!

Singurul cotidian harghitean de limba romana, Informatia Harghitei, titreaza in numarul sau de azi sub semnatura jurnalistei Aurelia Ilut:

S-a schimbat denumirea străzii Liviu Rebreanu din Miercurea-Ciuc În şedinţa ordinară a Consiliului local municipal Miercurea-Ciuc ce a avut loc vineri, 26 noiembrie 2010, s-a aprobat schimbarea denumirii străzii Liviu Rebreanu în ,,Strada - Vorosmarty Mihaly - Utca".
Cheltuielile necesare pentru schimbarea cărţilor de identitate şi a celorlalte documente vor fi cuprinse în bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2011, în conformitate cu prevederile art. 40, alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile hotărârii Consiliului local vor fi aplicate începând cu data de 1 aprilie 2011.Schimbarea denumirii străzii Liviu Rebreanu - se precizează în raportul de specialitate - are la bază memoriul justificativ întocmit de consilierul Orban Zsolt, având în vedere ,,aniversarea a 210 ani de la naşterea, şi 155 ani de la moartea marelui poet maghiar (1800-1855)".

În acelaşi raport de specialitate se mai precizează că prin adresa înregistrată cu nr. 9188/8 iulie 2010, proprietarii şi locatarii imobilelor din strada Liviu Rebreanu au solicitat aprobarea schimbării denumirii străzii. Se mai precizează şi faptul că actuala stradă Liviu Rebreanu a fost, pe rând, strada Băilor, strada Vorosmarty în 1911, strada Elisabeta, strada Filimon Sârbu. Având în vedere că solicitarea proprietarilor celor 44 gospodării - numerotate de la 1 la 41 şi 2-44 - a fost aprobată de Consiliul local municipal, urmează să fie notificată ca atare în nomenclatorul stradal al municipiului Miercurea-Ciuc.

Sursa: Informatia Harghitei
Foto: primarul din Miercurea Ciuc, UDMR-istul Raduly Robert

Campania pentru schimbarea Zilei Nationale a Romaniei. Cine si de ce doreste aceasta. Recidivistul Tokes Laszlo si a “n”-a Declaratie de la Budapesta:

DECLARAŢIE
„Noi spălăm ruşinea!” (Petőfi Sándor)

În primul rând permiteţi-ne ca în mod demn de o naţiune europeană civilizată, să ne exprimăm sincerele urări de bine poporului român cu ocazia zilei sale naţionale, 1 Decembrie.

Totuşi, nici bunăvoinţa şi solidaritatea noastră necondiţionată nu poate să dea uitării că ceea ce ei sărbătoresc ca zi de bucurie, pentru noi este o zi de doliu – acum 90 de ani România Mare s-a făurit prin dezmembrarea tragică a patriei noastre strămoşeşti maghiare. Tocmai din această cauză considerăm extrem de regretabil faptul că România liberă, concepută în focul Revoluţiei de la Timişoara (1989), şi-a ales ca zi naţională, sub semnul tradiţionalului naţionalism al statului naţional, o zi a cărei bucurie şi serbare noi, maghiarii din Transilvania, nu o putem împărtăşi cu Fraţii noştri – majoritari – români.

Maghiarimea din Ardeal a fost ruptă de patria sa împotriva voinţei sale, prin decizia injustă şi nedreaptă a marilor puteri care au câştigat Primul Război Mondial. Însă în cadrul comunităţii naţiunilor Europei unite, care doboară graniţele, corectarea şi îndreptarea deciziei de la Trianon a început deja. Tocmai de aceea privim frontierele româno-maghiare ca fiind realitatea existentă, şi construim punţile peste ele, pe cale paşnică.

Dincolo însă de frontierele stabilite în mod arbitrar, ziua de 1 Decembrie ne aduce aminte şi de deciziile luate de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, care promiteau „deplină libertate naţională”, autoguvernare şi autonomie naţiunilor din Transilvania. Noi, maghiarii nu putem serba Ziua Naţională a României nici pentru că punerea în practică a Proclamaţiei de la Alba Iulia se lasă aşteptată de nouăzeci de ani, până şi în ziua de azi – ba mai mult, diametral opus acelor decizii, în perioadele succesive ale naţionalismului şi şovinismului, precum şi al naţional-comunismului maghiarii ardeleni şi consorţii lor aparţinând altor minorităţi în loc de promisa „libertate naţională” au avut parte de cea mai cruntă asuprire posibilă. Acesta este, printre altele, motivul pentru care în decursul unui secol raportul iniţial echilibrat de 55:45% dintre majoritatea românească şi minorităţi – ca urmare a asimilării artificiale, a politicii de colonizare forţată şi a stimulării premeditate a emigrării minorităţilor – a ajuns la 80:20%.
Acestea sunt faptele şi împrejurările din cauza cărora niciun maghiar adevărat nu sărbătoreşte şi nu ciocneşte un pahar pe 1 Decembrie.

Amintirea „primei ciocniri” se leagă de generalii care acum 90 de ani în fruntea armatei româneşti au cucerit Ardealul, au ocupat Braşovul şi Clujul, Miercurea Ciuc şi Oradea.
Acum opt ani, în 2002, în spiritul nefast al internaţionalismului comunist, aici, în Hotelul Kempinski au ciocnit paharul domnii tovarăşi români şi maghiari, serbând „constructiv” tragedia trianoniană, comparabilă cu cea de la Mohács, a maghiarilor din Ardeal. La recepţia festivă care a provocat demnitatea naţională a maghiarilor în jurul premierului Adrian Năstase şi ai însoţitorilor săi români, în compania premierului ungar de atunci, Medgyessy Péter se mai aflau şi fostul preşedinte Göncz Árpád, ministrul de externe Kovács László, precum şi parlamentarii fără de glorie ai păgubiţilor ardeleni: Verestóy Attila şi Kelemen Attila.

Pudoarea naţională a maghiarilor ardeleni aproape că ar nega „cea de-a treia ciocnire” care a avut loc chiar acum un an, cu participarea lui Szász Jenő, preşeditele ilegitim al Partidului Civic Maghiar, la invitaţia preşedintelui Traian Băsescu, în Palatul Cotroceni. Atunci mulţi au ajuns să fie dezmăgiţi şi să-şi întoarcă spatele Partidului Civic, demn de o soartă mai bună.
La fel a procedat pe vremuri şi Szőcs Géza, pe atunci secretar general al UDMR – actualmente secretar de stat pe cultură în Ungaria –, care şi-a rupt relaţiile cu Uniunea ce renega esenţa sa originală tocmai pentru că nu a fost dispus sub niciun chip să ciocnească cu cei care în 1990, la serbările de la Alba Iulia – sub conducerea premierului de atunci, Petre Roman – au înăbuşit cuvântarea sa de împăcare scandând lozinci de genul „afară cu ungurii din ţară” şi „moarte lor”.
Azi înainte de masă, aici, în sala de conferinţe a Hotelului Kempinski, inversul mesajului oferit de existentul memento al locaţiei, ne porneşte „să spălăm ruşinea” cu care „ciocnirile” de tristă amintire au mânjit naţiunea noastră. Am venit să spălăm ruşinea cu care ne-au mânjit cei de seama lui Károlyi Mihály şi Kun Béla, Rákosi şi Kádár, Grósz Károly şi Gyurcsány.
2010 – an de cotitură pentru naţiune. E momentul să reintrăm pe făgaşul firesc al normalităţii sociale şi naţionale – pe drumul apartenenţei la aceeaşi naţiune, precum şi pe cel al cetăţeniei unitare pentru toţi maghiarii din Bazinul Carpatic.

Este dureros că Uniunea Democrată a Maghiarilor din Transilvania nu este capabilă nici astăzi să se desprindă de trecutul său duplicitar, dubios, şi reprezentanţi de seamă ai formaţiunii, precum deputaţii Seres Dénes şi Derzsi Ákos sau senatorii Fekete András şi Frunda György reneagă cetăţenia maghiară de peste hotare – sprijinită de altfel de organizaţia din care fac parte.
Facem apel la cei care ciocnesc în dauna naţiunii lor, la social-liberalii de acasă, la oportuniştii ardeleni, ca pentru comportamentul lor să îşi ceară iertare de la naţiune şi să i se alăture. Să ia exemplu de la directorul de teatru Alföldi Róbert care nu s-a lăsat prins în capcana provocării lansate de politica de stat naţional românească şi nu a permis sărbătorirea ruperii Ardealului în incinta Teatrului Naţional din Budapesta.

Astăzi să ridicăm blestemul şi de pe Hotelul Kempinski al cărei conducere a avut amabilitatea de a găzdui reuniunea noastră menită să marcheze sfârşitul unei ere.
Budapest, Hotel Kempinski

1 decembrie 2010
În numele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania
Tőkés László
preşedinte
sursa: blog roncea.ro

Antonescu, despre transmiterea onorului din Băsescu-n Boc: Nişte nesimţiţi, sunt neam prost

REALITATEA.NET

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a criticat în termeni extrem de duri "proba onorului" premierului Emil Boc, dată de Ziua Naţională a României. Dincolo de încălcarea "formalităţii" acordării onorului militar, premierul Emil Boc şi preşedintele Traian Băsescu, au dat dovadă de "nesimţire" şi au arătat, încă o dată, că sunt "neam prost", spune Antonescu.

"Există două aspecte ale acestei probleme cu onorul la domnul Boc: unul formal, altul care ţine de bun-simţ şi de capacitatea unor oameni de a se comporta civilizat", spune Antonescu, la Antena 3."Există o ordine de precădere în statul român şi ca atare la ceremonii, chestiunile astea au forţe de lege şi sunt prevăzute în Constituţie, deci ierarhia formală în statul român nu este o chestiune convenită tacit sau folclorică. Este scrisă în Constituţie. Şi ea este: preşedintele României, preşedintele Senatului, preşedintele Camerei Deputaţilor şi primul-ministru.

E firesc să se întâmple aşa. Nu există nicăieri posibilitatea pentru preşedinte sau pentru altcineva să schimbe această ordine", explică Antonescu.Onorul nu i se dă cetăţeanului Emil Boc, cetăţeanului Mircea Geoană sau cetăţeanului Traian Băsescu, continuă liberalul.

"Onorul se dă României, drapelului român, statului român care este reprezentat de persoana aflată în acel moment în funcţia cea mai înaltă din ierarhie. Asta este partea formală", spune Antonescu.

De cealaltă parte, însă, în ceea ce priveşte latura care ţine de bun-simţ şi de capacitatea unor oameni de a se comporta civilizat, Antonescu explică: "Băsescu, pe logica pe care ne-o descrie purtătorul de cuvânt, aceea că Boc a primit onorul ca reprezentare, şi nu interimat, Traian Băsescu putea să-l pună şi pe fratele său Mircea. Nu accept această logică. Este vorba de nişte nesimţiţi, de nişte neamuri proaste, şi, pentru oricine mă mai întreabă de ce nu fac alianţe cu ei că sunt de dreapta, nici măcar nu vreau să mai invoc vreun motiv politic, pentru că sunt nişte nesimţiţi, neamuri proaste, şi de-alde ăştia mi-au mâncat mie toată viaţa, cât am trăit în România. Şi de asta nu o să mă aliez niciodată cu ei, cât timp o să fac eu politică", încheie, furtunos, Antonescu.

Sursa: realitatea tv

Cozile de topor ale UDMR prezente la Ziua Nationala din Sfantu Gheorghe, Covasna

Dupa ce zilele trecute ”academicianul” Madalin Guruianu sustinea ca este gresit aleasa ziua de 1 decembrie ca Zi Nationala (adica exact discursul UDMR), astazi alaturi de Dan Manolachescu (cei doi fiind si reprezentanti ai PNL+PDL) dar si alaturi de aplaudacii de la Asociatia pentru Comunitate au avut lipsa de bun simt sa se prezinte la Manifestarile de la statuia lui Mihai Viteazul.

Totul de fatada.
Toporisca Guruianu a schibat doua fulare la gat…
nu va imaginati ca erau fulare tricolore… nu!

Unul a fost galben…
Altul era rosu… (l-a schimbat dupa o ora)

Ambele erau inscriptionate cu: …….. Asociatia pentru Comunitate...

Si el si veterinarul Manolachescu si aplaudacii lor cu suzeta in gura s-au perindat de cateva ori pe scena cu coroane…

1. Guruianu ca reprezentant al PNL. Manolachescu ca reprezentant al PDL.
2. Guruianu trimisul Consiliului Local Sfantu Gheorghe pe pamant…
3. minunata, prea iubita si mult stimata Asociatie pentru prostirea Comunitatii romanesti de catre UDMR prin intermediul cozilor de topor…

Aici, la defilarea cu coroana a Asociatiei pentru Comunitate am avut ocazia sa ii vedem pe vasnicii etnici romani luptatori pentru autonomia maghiara care constituie aceasta asociatie si care s-au infiltrat in PNL si PDL si au obtinut si pozitii de conducere prin Guruianu si Manolachescu.….

Da.. in PDL nu ne mai punem nici un fel de speranta dar speram ca PNL si Crin Antonescu sa fie informat si sa ia masuri fata de Guruianu!

Sursa: http://stiricovasna.blogspot.com/

VICTORIE FINALA impotriva antiromanismului promovat de UDMR. ICCJ confirma decizia CNCD din 2008 in cazul "Intalnirii maghiarilor covasneni"!

Victorie finala impotriva Consiliului Judetean Covasna!Consiliul Judetean Covasna, condus de UDMR-istul Tamas Sandor, a pierdut si la Inalta Curte de Casatie si Justitie in cazul Hotararii nr. 815/02.12.2008 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, prin care s-a constat faptul ca CJ Covasna a discriminat pe criteriul etnic intreaga comunitate de romani din judetul Covasna prin organizarea, in august 2007, a manifestarii "Intalnirea maghiarilor covasneni de preturindeni".Urmeaza sa sesizam Curtea de Conturi pentru ca prejudiciul adus bugetului public sa fie recuperat iar CJ Covasna sa prezinte public scuze romanilor din Covasna, pe care i-a scuipat in fata si i-a discriminat.Puteti consulta decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei aici.

Vezi si http://tanasadan.blogspot.com/2010/02/curtea-de-apel-brasov-s-pronuntat-cj.htmlhttp://tanasadan.blogspot.com/2009/07/nici-vorba-de-scuze-udmr-scuipat-in.html
SURSA: DAN TANASA

PRESEDINTELE PNL Sfantu Gheorghe, Madalin Guruianu: "1 decembrie este nefericit aleasă pentru maghiari nefiind un motiv de sărbătoare"

Presedintele PNL Sfantu Gheorghe, filomaghiarul si filosoful fara diploma de licenta Madalin Guruianu (foto), este de parere ca Ziua Nationala a Romaniei este gresit aleasa pe 1 decembrie pentru ca lezeaza sentimentele maghiarilor din Romania.Guruianu este de parere ca "1 Decembrie este o valoare a românilor, extrem de importantă, ea trebuie să rămână o zi a naţiunii române, dar nu este, nici pe departe, o zi naţională a României în actuala ei configuraţie. Din perspectiva maghiarilor, a minorităţilor din interiorul României, 1 decembrie este nefericit aleasă pentru maghiari nefiind un motiv de sărbătoare, neavând totodată nici o valoare comună în numele căreia să se adune toţi cetăţenii ţării, indiferent de etnie"(citat de catre gazeta in limba romana a UDMR-ului, Observatorul de Covasna).

Vezi si http://tanasadan.blogspot.com/2010/03/document-la-sfantu-gheorghe-partidul.htmlhttp://tanasadan.blogspot.com/2010/09/fonduri-publice-pentru-deontologi-zeci.htmlhttp://tanasadan.blogspot.com/2010/09/filomaghiarul-madalin-guruianu.htmlhttp://tanasadan.blogspot.com/2010/10/scrisoare-deschisa-domnului-madalin.htmlhttp://tanasadan.blogspot.com/2008/06/intelectualul-madalin-guruianu.html
SURSA BLOG: DAN TANASA

miercuri, 1 decembrie 2010

Stiai de fortificatiile militare din jurul Bucurestiului?

http://www.apropo.ro/news/util/stiai-de-fortificatiile-militare-din-jurul-bucurestiului-7764354


Pentru cei curiosi, centura Bucurestiului este impanzita cu forturi militare si baterii intermediare din (aproximativ) 2,5 in 2,5 kilometri, inca de pe vremea regelui Carol.









Vezi toate pozele
Sa incepem cu un scurt istoric: pe motivul tensiunilor aparute intre Europa si a crizelor in relatiile Principatelor Unite cu Imperiul Otoman, regele Carol apleaca urechea asupra unor studii care subliniaza nevoia fortificarii tarii si numeste o comisie prezidata de generalul Gh.Manu care sa puna pe hartie proiectul de fortificare al tarii.
Neexistand experienta in domeniu, initial se apeleaza la ofiteri germani din Marele Stat major prusian insa, in conditiile agravarii crizei diplomatice, Carol apeleaza la un specialist din Belgia, o tara neutra, Henri Alexis Brialmont.
Pe la inceputul verii din 1884, Brialmont finalizeaza planul fortificatiilor.

Planul fortificatiilor din jurul Bucurestiului
Henri Alexis Brialmont organizeaza linia de centura a Bucurestiului cu o serie de 18 forturi si 18 baterii intermediare (sau Bastioane).
Acestea pot fi observate astazi,cu rabdare, pe Google Maps sau Wikimapia.

Google Placemarks cu fortificatiile
Constructia acestora dureaza aproximativ 20 de ani insa nu apuca sa fie testate in vreun razboi datorita inovatiilor militare aduse de armata germana la inceputul secolului 20, ele fiind dezarmate odata cu intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial.

Scari spre nivel subteran - Bateria 14-15
In ziua de azi mai exista numai 17 forturi si 13 baterii intermediare, din cele 36 de construite, restul fiind distruse din cauza unor explozii accidentale ale depozitelor de munitii.
Pe diferite forum-uri au aparut si cateva planuri cu unele tipuri de baterii intermediare, care le puteti vedea mai jos, ca sa va faceti o impresie despre configuratia acestora.

Plan parter - Baterie intermediara

Plan etaj - baterie intermediara
Pentru cei curiosi, majoritatea forturilor sunt acaparate de unitati militare care le folosesc pe post de depozite cu mici exceptii cum ar fi Fortul Jilava (care stiti ce este acum).
Daca va pasioneaza si doriti sa le vizitati, va sfatuiesc sa nu va duceti singuri, deoarece unele dintre ele au ajuns gazde pentru mici haite de caini.

Hol principal - Bateria 14-15
De asemenea este necesar sa purtati o incaltaminte mai rezistenta (nu stii niciodata in ce poti calca) si sa aveti neaparat o sursa de lumina (lanterna, lampa pe cap).
Desi fortificatiile par solide, recomand totusi si o casca de protectie pentru ca in unele locuri peretii de caramida s-au surpat.

Capac turela baterie intermediara
Puteti urmariti aici o galerie cu mai multe fotografii din cateva baterii intermediare.
Din pacate nu sunt luate masuri pentru restaurarea acestora si introducerea lor intr-un circuit turistic, in jurul Bucurestiului, desi sunt legate de o sosea si exista "in fata portii" electrificare pentru luminarea interioara a lor.

luni, 29 noiembrie 2010

Automobil cu propulsie hibrida realizat la Catedra „Autovehicule Rutiere” din cadrul Universității Politehnica din București

In cadrul Universitatii POLITEHNICA din Bucuresti, la Catedra „Autovehicule Rutiere”, a fost realizat un sistem de propulsie hibrid (termic-electric) pentru automobile.

Sistemul de tractiune de tip hibrid paralel a fost adaptat pe un autoturism de tip SUV, prin renuntarea la tractiunea integrala si adaugarea unei masini electrice reversibile de 47 kW in regim intermitent (20 kW in regim continuu). Alimentarea acesteia se face prin intermediul unui invertor dintr-o baterie de acumulatoare Ni-MH cu tensiunea nominala de 324 V si capacitatea de 9,6 Ah.

In data de 26 Noiembrie 2010, cu ocazia unui Workshop, a fost efectuata prezentarea demonstrativa a autoturismului hibrid, in fata unui public avizat format din specialisti din mediul economic si profesori din universitati precum si a numerosi studenti masteranzi si doctoranzi ai Universitatii POLITEHNICA Bucuresti. Din incercarile preliminare pe standul dinamometric a rezultat o reducere cu 9% a consumului de combustibil in ciclul european urban.

Exista 6 moduri de functionare care pot fi incercate pe aceasta platforma de cercetare: tractiune pur electrica, tractiune cu motorul termic, tractiune cu incarcarea bateriei, accelerare cu asistare din partea motorului electric, franare cu recuperarea energiei si incarcarea bateriei in stationare.

„Cercetarile privitoare la realizarea automobilelor hibride sint indispensabile avind in vedere faptul ca prin intrarea in vigoare a normelor EURO 6 (2012-2014) automobilele care folosesc propulsia conventionala, in ciuda progreselor inregistrate in perfectionarea proceselor de formare a amestecului si de ardere, nu se vor putea incadra in limitele admise fiind necesara hibridizarea intr-o masura mai mare sau mai mica.

De asemenea, productia de masa a automobilului electric pur (cu baterii) este conditionata de realizarea unei infrastructuri complexe pentru incarcarea bateriilor extrem de costisitoare si pentru care nu exista, deocamdata, fondurile necesare. Specialistii apreciaza ca in al 2-lea deceniu al mileniului III automobilul hibrid va constitui puntea de trecere de la automobilul conventional la automobilul electric cu pila de combustibil (fuel-cell) capabil sa-si produca la bord energia electrica necesara, ceea ce va conduce la o autonomie mult mai mare decit a automobilului pur electric.

Marea Unire 1 decembrie 1918 Imagini autentice 1897 1922

marți, 23 noiembrie 2010

Bancile ar putea sa vireze 2,5% din profit la bugetul de stat

Bancile care isi desfasoara activitatea in Romania ar putea fie nevoite sa vireze 2,5% din profit la bugetul de stat, conform unei initiative legislative a senatorului Iulian Urban.

El justifica introducerea acestei taxe ca o masura sociala pentru protejarea categoriilor de populatie defavorizate. Senatorul Iulian Urban a transmis saptamana trecuta catre biroul permanent al Senatului un proiect legislativ prin care se doreste instituirea unei “taxe de solidaritate” asupra bancilor si institututiilor de credit nebancare pentru urmatorii trei ani.

Daca proiectul va fi adoptat, creditorii vor fi nevoiti sa transfere la bugetul de stat 2,5% din profitul realizat in anul precedent pana in 2012.“Introducerea taxei de solidaritate pentru institutiile financiare si institutiile de credit reprezinta nu numai o necesitate economica, dar si un act de justitie morala cu importante implicatii sociale din punctul de vedere al sustinerii si protejarii in conditii de criza a celor mai defavorizate categorii ale populatiei”, si-a exprimat motivele introducerii acestui proiect senatorul Urban.

Acesta a mentionat ca masura are caracter exceptional, iar constrangeri fiscale similare au fost aplicate in ultima perioada atat populatiei cat si altor agenti economici. De asemenea, senatorul considera ca banii de la FMI au fost directionati catre BNR pentru a sprijini sistemul bancar romanesc.

Taxa pe banci nu este o inventie romaneascaTaxa propusa de senatorul Urban nu este o noutate in Uniunea Europeana. Odata cu debutul crizei financiare si a subrezirii sistemului bancar mai multe tari europene si autoritati nu au considerat just transferul costului de salvare catre bugetele de stat si in final, catre cetateni.

Si Comisia Europeana recomanda introducerea unei taxe asupra activitatilor financiare, care ar putea genera venituri importante pentru bugetele publice si ar asigura o mai mare stabilitate financiara.In Ungaria, a fost instituita inca din vara o taxa similara cu cea propusa in Romania, ce implica plata sume echivalente cu 0,5% din activele detinute de institutiile financiare (inclusiv societati de asigurare) la finalul anului precedent.

Prin acest demers se doreste obtinerea de venituri bugetare de aproximativ 700 milioane euro, in vederea mentinerii deficitului bugetar sub 3,8%.“Institutiile financiare trebuie sa isi asume un rol in distributia poverii fiscale, cel putin temorar, pana cat economia isi revine si situatia financiara se stabilizeaza”, a declarat premierul ungar Viktor Orban in fata Parlamentul inainte de votul final.

Legea a trecut cu 301 voturi pentru si 12 impotriva.Ca urmare a implementarii acestei taxe insa, FMI a suspendat acordul incheiat cu Ungaria si o serie de banci de dimensiuni reduse au precizat ca se vor retrage de pe piata.Tarile dezvoltate urmaresc sa faca bancile mai sigure

Daca in Romania si Ungaria taxa imbraca forma de “solidaritate”, fiind considerata o masura de sprijin a bugetului de stat, in alte tari europene se doreste intarirea stabilitatii sistemului financiar.

Spre exemplu in Germania, taxa pe banci vizeaza constituirea unui fond care sa sustina sistemul in perioade de criza, pentru ca pierderile si planurile de salvare sa nu mai fie suportate de catre cetateni. Contributiile fiecarei institutii la acest fond vor fi stabilite in functie de gradul de risc: cele care realizeaza activitatii mai riscante, vor plati mai mult.

Daca se adopta, noul plan urmeaza sa aduca fonduri de 1 miliard de euro anual.In Marea Britanie, taxa se va aplica din 2011 institutiilor de credit cu pasive mai mari de 20 miliarde lire sterline.

Taxa va fi exprimata sub forma unui procent (initial 0,04%) din pasivele cu grad ridicat de risc (cu exceptia capitalurilor proprii si a depozitelor garantate), pentru a incuraja o atitudine mai prudenta.Si Franta doreste implementarea unei taxe similare. Cele trei mari puteri au propus de altfel stabilirea unui sistem international de taxare la intalnirea G8 din iunie, dar nu au reusit sa obtina majoritatea de voturi necesara.
http://www.conso.ro/info-banci/bancile-ar-putea-sa-vireze-25-din-profit-la-bugetul-de-stat

vineri, 19 noiembrie 2010

Geopolitical Journey, Part 4: Moldova


Editor’s note: This is the fourth installment in a series of special reports that Dr. Friedman will write over the next few weeks as he travels to Turkey, Moldova, Romania, Ukraine and Poland. In this series, he will share his observations of the geopolitical imperatives in each country and conclude with reflections on his journey as a whole and options for the United States.
RELATED LINKS
Special Series: Geopolitical Journey with George Friedman
By George Friedman


Moldova is a country in need of explanation, two explanations in fact. First, there is the question of what kind of country Moldova is. Second, there is the question of why anyone should care. Oddly, I went to Moldova thinking I knew the answer to the second question but not the first. I came away unsure of either. Let’s begin with the second question: Why does Moldova matter?
The second article in this series, “Borderlands,” described the re-emergence of Russian regional power following the collapse of the Soviet Union in 1991. Russian national security is dependent on two countries that became independent following the collapse. Belarus is the buffer between Russia and Europe on the North European Plain. Ukraine is the buffer between Russia and the Carpathian Mountains. From the Russian point of view, dominating these countries is less important than Europe and the United States not dominating them. The Russians have achieved this and perhaps more.

(click here to enlarge image)

Ukraine is Russia’s southwestern anchor and its Achilles’ heel. It is difficult for Russia to be secure without Ukraine both for economic and strategic reasons. Russia would be hard to defend if Ukraine were under the control of a hostile power. What Ukraine is to Russia, Moldova is to Ukraine. It is a salient that makes Ukraine difficult to defend, and if Ukraine can’t be defended Russia can’t be defended either. Or so my reasoning went at the beginning of my visit.
Moldova’s Strategic Position
I had strong historical arguments for this. My thinking was in line with Stalin’s. In 1939, the Soviets signed a nonaggression pact with Nazi Germany. One part of the agreement secretly partitioned Poland between Germany and the Soviet Union. Another part of the treaty secretly ceded Bessarabia to the Soviets, even though Bessarabia was part of Romania. The Soviets seized Bessarabia in 1940, renaming it the Moldavian Soviet Socialist Republic and changing its boundaries somewhat. Bessarabia can thus be thought of as Moldova’s predecessor.
There were many things the Soviets might have demanded from the Germans, but this, along with eastern Poland, was what they asked for. The reason was strategic:
The eastern frontier of Bessarabia, and therefore of Romania, was less than 50 miles from the Soviet port of Odessa, the Soviet Union’s major outlet to the Black and Mediterranean seas.
Romania was anchored in the east on the Dniester River. Should the Soviets decide to attack westward at any point, the Dniester was a formidable defensive line.
By taking Bessarabia, the Soviets eliminated part of a salient from which Kiev could be threatened.
The Soviets pushed their frontier west to the Prut River.
The Soviets could interdict the Danube from Bessarabia. Close the Danube and European trade — in this case, German trade — would be damaged.

(click here to enlarge image)

Stalin wanted to increase Ukraine’s security and increase Romania’s and the Danube basin’s vulnerability. As obscure as it was to the rest of the world, Bessarabia became a key piece on the chessboard between Hitler and Stalin, just as the Russian and Ottoman empires had sought after it before. Places that are of little interest to the rest of the world can be of great importance to great powers.
As it was, the bet didn’t pay off for Stalin, as Hitler attacked the Soviets and quickly seized all the regions conceded to them. But what Stalin lost in 1941, he regained in 1944. He had no intention of returning Bessarabia to Romania. He shifted some Moldovan territory to Ukraine and transferred some Ukrainian territory east of the Dniester River to Moldova. Since it was all under Soviet control, these were merely administrative shifts with no strategic significance at the time.
After the Soviet collapse, this territory became the Republic of Moldova. The portion east of the Dniester revolted with Russian support, and Moldova lost effective control of what was called Transdniestria. Moldova remained in control of the area between the Prut and Dniester rivers, for about 18 years a fairly insignificant region. Indeed, from a global point of view, Moldova was just a place on a map until 2010. The Ukrainian elections of 2010 brought what seems to be a pro-Russian government to power, repudiating the Orange Revolution. As I argued in “Borderlands,” this was a key step in the resurrection of Russian strategic power. Consequently, Moldova began to shift from being a piece of land between two rivers to being a strategic asset for both the Russians and any Western entity that might wish to contain or threaten Ukraine and therefore Russia.
Let me emphasize the idea that it “began to shift,” not that it is now a strategic asset. This is an unfolding process. Its importance depends on three things:
the power of Russia;
Russia’s power over Ukraine;
a response from some Western entity.
These are all moving parts; none is in place. Moldova is therefore a place of emerging importance, as the saying goes. But however slow this process, this fairly obscure country has lost its insignificance, as it does whenever great powers clash in this part of the world.
This is why I wanted to visit Moldova: It seemed to be evolving into strategic terrain, and I wanted to understand it.
The Moldovan Identity
Moldova, of course, is not just a strategic chip. It is a place where people live, caught between their Romanian heritage and their Soviet past. It is a mistake to think of Moldova simply as part of the Romania that had been taken by the Soviets, which once freed from Soviet domination would simply rejoin Romania. Seventy years after the partition, Moldova has become more than a Romanian province, far from a Russian province and something less than a nation. This is where geopolitics and social reality begin to collide.
The Soviets brutalized Moldova. I had a conversation with a Moldovan journalist in which he described how he and his family had been deported in 1948 to Tomsk in Siberia. He put it almost casually; it was the common heritage of Moldovans. Stalin was concerned that the Moldovans would want to rejoin Romania, and although Romania was a Soviet satellite, Stalin didn’t want to take any chances. His solution, repeated many times in many places in the Soviet Union, was the deportation of the Romanian population, importing Russians, a small famine and the terror designed to break the Moldovan spirit.
The difference between Eastern Europe and the former republics of the Soviet Union was driven home to me in Moldova. In the Eastern European countries, the Soviet era is regarded as a nightmare and the Russians are deeply distrusted and feared to this day. In Moldova, there is genuine nostalgia for the Soviet period as there is in other parts of the former Soviet Union. Indeed, in Moldova communist rule didn’t end in 1992. The Party of Communists of the Republic of Moldova (PCRM), heir to the Communist Party that was banned, continued to rule Moldova until 2009. The PCRM was not ideologically communist; it had no real ideology at all. What it offered was continued ties to Russia and a sense of continuity to a country that preferred the familiar.
Bessarabia was a province of Romania, and Bessarabians generally spoke Romanian. In today’s Moldova, Romanian is not the only language spoken. As in most former Soviet republics, Russian is widely spoken, and not simply by Russians living there. For a large part of the Moldovan population, Russian is the preferred language. Older Moldovans were taught Russian in school and learned to use it in everyday life. But younger Moldovans also speak Russian, and signs are in Romanian and Russian. In addition, it was pointed out to me (I don’t speak any Romanian) that the Romanian spoken in Moldova is not quite the same as that spoken in Romania today. It has not evolved the same way and has an archaic cast to it. You can easily distinguish between a Romanian and a Moldovan speaking Romanian.
There is genuine tension about this. A member of our staff who lives in Romania accompanied us to Moldova. She told us about going into a store that sold chocolate. (Apparently, it was quite famous for its chocolates.) When she spoke, her Romanian was clearly distinguishable from the Moldovan variety and obviously from Russian. She was not served, was ignored for a while and then shuttled between lines. As she explained it, the Moldovans feel that Romanians look down on them, and so Moldovans resent them. Obviously, this is a single anecdote, but others spoke of this three-way tension between Romanians, Moldovan Romanian speakers and Russian speakers.
This split runs parallel to political fault lines. While there are those who want union with Romania, this is far from the dominant group. The real struggle is between those who back the communists and those who support an independent Moldova oriented toward the European Union and NATO. In broad terms, the communists’ strength is among the rural, poor and elderly. The pro-Western parties are handicapped by being divided into a series of parties that vary by personality more than ideology. This means that the government created after demonstrators routed the communists in 2009 is a highly fragmented coalition made more fragile by the complex interests, personalities and ambitions of each. The communists may not get a majority, but they don’t need as many coalition partners as do the pro-Western parties.
There will be an election Nov. 28. The country has billboards with various candidates all around and rallies throughout the country. Western nongovernmental organizations (NGOs) are there. Some are funded, we were told, by the American National Endowment for Democracy, others supported by NATO and so on. The Russians, too, have learned the NGO gambit from the West by watching the various color revolutions. Russian-supported NGOs are in the country, and as one journalist told me, they are serving wine and cheese to young people. That appears to be having an impact.
The real issue behind the complex politics is simply this: What is Moldova? There is consensus on what it is not: It is not going to be a province of Romania. But Moldova was a province of Romania and a Soviet Socialist Republic. What is it now? What does it mean to be a Moldovan? On this question I could see no consensus.

There are nations that lack a state, like the Kurds. Moldova is a state that lacks a nation. Nation-building in Moldova is not so much about institutions but about creating a national consensus about the nation.
As in Romania, the pro-Western faction has a clear solution to this problem: membership in NATO and membership in the European Union. If they get this, they feel, they will then have a secure definition of a nation — a European country — and protection from the Russians and others who might threaten them. Romania sees membership in these organizations as a way to overcome its past. Moldova sees this as providing definition to their country. But where being European is a general goal in Romania, it is hotly disputed in Moldova, although what the communists want in practice, aside from power, is quite unclear.
And this is the core problem in Moldova. The pro-Western factions’ idea is to join the European Union and NATO and have that stamp a definition on the country. It does not take into account the powerful Communist Party with its Russian ties, nor does it take into account the substantial portion of the country that identifies with Russia rather than with the West. Some of the pro-Western parties, sensitive to this problem, have reached out to the Russians, either with visits to Moscow or indirectly. Committed to the Western option, they are trying to accommodate pro-Russian sentiment. But squaring the circle is not easy, and the basic divisions remain in place. In that sense, the country is in gridlock. Whoever wins this or succeeding elections governs a country that is significantly divided and with very different ideas about what the country should look like and who should govern it.
An Economy of Shadows
This is made even more difficult when you consider Moldova’s economic condition. It is said to be one of the poorest countries in Europe, if not the poorest. About 12 percent of its gross domestic product is provided by remittances from emigrants working in other European countries, some illegally. This has fallen from 19 percent, not by economic growth, but since the global recession cut remittances. Romania has begun a program of providing Moldovans with Romanian passports. This allows the Moldovans to travel and work anywhere in the European Union. They were already doing this illegally. Now the process of emigration and remittance has become formal. Some in Moldova charge that this is an attempt by Romania to undermine Moldova by encouraging emigration. But given the remittance situation, it is probably a lifeline.
People in Moldova and in Romania have told me that that the largest export of Moldova is women, who are lured into or willingly join (depending on who you might ask) the Moldovan diaspora to work as prostitutes. Some say (and I can’t verify) that Moldovan women constitute the largest number of prostitutes working in Europe’s legal brothels. This is a discussion for which there are few valid statistics and many opinions. Yet in talking to people, the claim does not seem controversial. This is a sign of a desperate country.
Consider this anecdote from a Saturday night spent walking the streets of Chisinau, the capital. The sidewalks of the main street filled with young people, from their late teens to their mid-twenties. I was told that there were no clubs for young people to party in, so they gather in the streets. That’s not all that odd: It reminds me of Queens Boulevard in New York during my high school years. What was odd was the way they clustered in groups of five to 15. At the center of each group was a small number of girls, one to three, all dressed stunningly compared to the boys, who were one cut above slobs. The oddity was the extent to which the boys outnumbered girls. I could never find out if the other girls were home with their parents or there was a shortage of young women. Regardless, my wife assured me the girls were not wearing cheap clothes; she estimated the boots alone ran into the hundreds of dollars.
I don’t quite know how to read this, but add to this the fact that there were bank branches up and down the main street. When we visited a small town north of the capital, it also had a string of bank branches lining the street. Bank branches are expensive to build and maintain. They need depositors to keep them going, and when you have seven competing banks in a small town that means there is money there. Certainly, the town didn’t look poor.
So, we have a paradox. The numbers say Moldova is extremely poor, yet there are lots of banks and well and expensively dressed young women. The young men all seemed to share my taste in clothes, which might come from poverty or indifference, so they don’t fit the analysis. But I am fairly confident in saying that the official statistics of Moldova and the economic reality are not in sync.
Soviet style apartments in Chisinau (Photo by STRATFOR)
There are three possible explanations. The first is that remittances are flooding the country, from women or other expatriates, and that the banks are there to service the money coming in. The second is that there is a massive shadow economy that evades regulation, taxation and statistical analysis. The third explanation is that the capital and a few towns are fairly affluent while the rural areas are extraordinarily poor. (I saw some Soviet-era apartments that might confirm that.) I suspect the answer is all three are correct, explaining the split politics in the country.
The Republic of Moldova has a profound identity crisis, a deeply divided political system and an economy which does not have, as they say, full transparency. It is therefore difficult to think about it geopolitically.
Moldova and Strategy
From the Moldovan point of view, at least among the pro-Western factions, Moldova’s strategic problems begin and end with Transdniestria. They want to regain the east bank of the river. The region would have real benefits for Moldova, as it would be its industrial heartland, in relative terms at least. Like some other disputed territories in the former Soviet Union, however, it is the dispute, more than the strategic value of the territory, that is important. It is a rallying point, or at least an attempt to find one. It also a basis for pro-Western groups to attack pro-Russian groups since the Russians protect the breakaway region.
The Germans, who are getting close to the Russians, appear to be trying to facilitate negotiations regarding Transdniestria. The Russians may accommodate the Germans. But if they do, I doubt the outcome will deny the Russians control of the east bank of the Dniester. From the Russian point of view, hostile forces east of the Dniester could threaten Odessa, and they see no reason to leave the Dniester River regardless of how benign conditions appear right now. The Russian view, driven home by history, is that benign situations can turn malignant with remarkable speed.
There is an oddity here, of course. I am talking about Russian troops on the Dniester, but this in a country surrounded by Ukraine, not Russia. The Russians are supporting the Transdniestrian republic while the Ukrainians have not. Since 1992, the Ukrainians have not made an effective demand for the Russians to stop interfering in what is essentially a Ukrainian-Moldovan issue. This might be because the Ukrainians don’t want other lands that had been taken from Moldova and given to Ukraine put on the table as a bargaining chip. But I suspect the reason is simpler: Regardless of the collapse of the Soviet Union, the Russians are the ones concerned about things like a defensive river position while the Ukrainians see the matter with more detachment.
A Net Assessment
On a map, Moldova is valuable real estate. It is a region that in the hands of NATO or any other Western power could provide leverage against Russian power, and perhaps strengthen Ukraine’s desire to resist Russia. Putting NATO troops close to Odessa, a Ukrainian port Russians depend on, would cause the Russians to be cautious. The problem is that the Russians clearly understand this and are doing what they can to create a pro-Russian state in Moldova, or at least a state sufficiently unstable that no one can use it to threaten the Russians.
Moldova is caught between its Romanian roots and its Soviet past. It has not developed a national identity independent of these two poles. Moldova is a borderland-within-a-borderland. It is a place of foreign influences from all sides. But it is a place without a clear center. On one side, there is nostalgia for the good old days of the Soviet Union — which gives you a sense of how bad things are now for many Moldovans. On the other side is hope that the European Union and NATO will create and defend a nation that doesn’t exist.
If geopolitics were a theoretical game, then the logical move would be to integrate Moldova into NATO immediately and make it a member of the European Union. There are equally strange nations that are members of each. But geopolitics teaches that the foundation of national strategy is the existence of a nation. That may be obvious, but it is something that needs to be said. I came to Moldova looking in the borderland for a nation that might be a counter to Russian resurgence. I thought I had found the nation on the map. It turned out that while there were people living there, they were not a nation. What appeared promising on a map was very different in reality.
This is not to say that Moldova cannot evolve a sense of nationhood and identity. But such things take a long time to create and rarely emerge peacefully. In the meantime, powerful forces on all sides might make the creation of a Moldovan nation difficult if not impossible. This may well be a case of a state that could forge a nation if it were a member of the European Union and NATO, but the European Union is dealing with Ireland, and NATO has no appetite to confront Russia. This will be up to the Moldovans. It is not clear to me how much time history will give them to reach a consensus.
It is certainly not for me to advise the Moldovans, since I don’t share their fate. But given that I won’t be listened to anyway, I will offer this observation.
Moldova was once part of Romania. It was once part of the Soviet Union. Moldova makes a great deal of sense as part of something. The Soviet Union is gone. Europe has more problems than it can handle already; it is not looking for more. Romania is still there. It is not a perfect solution, and certainly not one many Moldovans would welcome, but it is a solution, however imperfect.

Read more: Geopolitical Journey, Part 4: Moldova STRATFOR

joi, 18 noiembrie 2010

Moldova a încheiat un acord de colaborare cu România în sectorul agricol. "Văzut şi făcut", strategia propusă de români

Astăzi, 18 noiembrie 2010, la Chişinău au fost semnate un acord de colaborare moldo-român şi un memorandum cu USAID, menite să acorde suportul tehnic şi financiar sectorului agro-alimentar din Republica Moldova. Acordul a fost încheiat între Agenţiile de Intervenţie şi Plăţi în Agricultură (AIPA) din Moldova şi România şi Agenţia română de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP). "Este un act istoric pentru noi", a ţinut să aprecieze Octavian Ciprian Alic, directorul general adjunct al APDRP.

"Este un acord de colaborare pe termenul lung, care va dura 3 ani şi va presupune realizarea unui schimb de experienţă. Vor fi organizate training-uri, va fi acordată asistenţă financiară şi tehnică, fermierii moldoveni vor merge în România pentru a vedea cum se implementează proiectele şi cum se face business-ul agro-alimentar", a declarat Petru Maleru, director general AIPA din Moldova.

Maleru s-a referit şi la Memorandumul încheiat cu USAID, menţionând că acesta va fi implementat începând cu 1 ianuarie 2011 şi va presupune alocarea a cel puţin jumătate de milion de euro pentru proiecte concrete în domeniul agricol. "Vor fi susţinuţi tinerii antreprenori care îşi vor deschide o afacere în domeniul rural. De asemenea, va fi realizat registrul electronic al terenurilor şi cel al plantaţiilor multianuale", a spus Pentru Maleru. Acesta susţine că banii vor fi acordaţi atât de USAID, cât şi de Banca Mondială, PNUD şi Ministerul Agriculturii din România.
"Prezenţa noastră aici este un act istoric şi un mesaj de susţinere", a menţionat directorul general al Agenţiei române de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Octavian Ciprian Alic. "Fermierii, ţăranii şi întreprinzătorii agricoli vor fi instruiţi nu doar teoretic, ei vor putea să vadă cum au fost implementate proiectele noastre de succes de la anul 2000 încoace", a ţinut să mai adauge directorul Agenţiei. "Văzut şi făcut", aceasta este strategia de parteneriat propusă de Octavian Ciprian Alic, în contextul colaborării moldo-române în sectorul agricol.

Sursa: UNIMEDIA
Reporter: Daniela Dermengi

Lucinschi îi îndeamnă pe cei care au susţinut AIE să fie mai iertători cu liderii şi roagă bătrânii să vorbească cu copiii lor despre viitorul pe care

Ex-preşedintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi, susţine deschis Alianţa pentru Integrare Europeană la alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie. Acesta cheamă alegătorii să dea prioritate celor care au muncit mai mult pe parcursul ultimului an. Mai mult, Lucinschi îi îndeamnă pe susţinătorii AIE să fie mai iertărori cu liderii alianţei, pentru că, deși au fost dezamăgiţi uneori, trebuie să vadă partea bună a lucrurilor şi faptul că s-au promovat "politici foarte serioase"."Mă aşteptam la lucruri mai rele, dar Alianţa pentru Integrare Europeană s-a isprăvit în condiţiile reale din Moldova şi din regiune, fiindcă au ales şi au creat un Guvern lucrativ. Eu, având deja experinţă în domeniu, am analizat activitatea Executivului şi pot să spun că greşeli mari nu s-au comis", a declarat Lucinschi astăzi, 18 noiembrie, în cadrul unei conferinţe de presă.

Fostul preşedinte Lucinschi s-a arătat îngrijorat de generaţia mai în vârstă, care din inerţie votează sistemul vechi. Acesta i-a rugat chiar, pe cei mai în vârstă, să se gândească la copiii lor şi să discute cu ei despre viitorul acestora. "Atunci când ieşi din cabina de vot şi cineva te întreabă pentru ce ai vototat, tu spui că pentru viitor... dar viitorul nu sunt bătrânii", a subliniat Petru Lucinschi.Referindu-se la comportamentul liderilor din Alianţa pentru Integrare Europeană, ex-preşedintele R. Moldova a menţionat că chiar dacă aceştia au fost antrenaţi în conflicte, au facut-o public, asigurând astfel transparenţă.Petru Lucinschi a subliniat că îndemnul lui către cetăţeni, de a susţine Alianţa pentru Integrare Europană, nu are nici o legătură cu prezenţa fiului său, Chiril Lucinschi, pe lista de candidaţi ai PLDM la funcţia de deputat în Parlament.

Sursa: UNIMEDIARedactor: Maia Visterniceanu

Basarabenii din regiunea transnistreana ocupata de separatistii sprijiniti de Moscova pot vota si la Chisinau

Chisinau, Romania de Est (Basarabia)/Romanian Global News

La alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie, alegătorii basaraebni din regiunea transnistreană, zona controlata de separatistii pro-rusi si de trupele de ocupatie ale Moscovei, vor putea vota la 21 de secţii de pe malul drept al Nistrului, dintre care 3 secţii de vot, la Chişinău, transmite Romanian Global News.

Pentru locuitorii din raioanele de est ale Basarabiei vor fi deschise secţii de vot, în satele Gura Bâcului şi Varniţa din raionul Anenii Noi, satele Copanca, Fârlădeni, Hagimus, raionul Căuşeni, Coşniţa, Cocieri, Doroţcaia, Molovata Nouă, Pohrebea, Pârâta şi Ustia din raionul Dubăsari, satul Sănătăuca, raionul Floreşti, oraşul Rezina şi satul Răscăieţi din raionul Ştefan Vodă.

În Chisinau alegătorii domiciliaţi în partea stângă a Nistrului vor putea vota la secţia de votare nr. 5 amplasată în Gimnaziul nr. 17 de pe bulevardul Dacia, la secţia amplasată în incinta Direcţiei Căilor Ferate din Moldova şi la secţia de votare numarul 187 de pe strada Transnistria, 4.

Sursa: Romanian Global News

Berlusconi: Vom fi mai activi în soluţionarea problemei transnistrene

„Vom fi şi în continuare susţinători ai Republicii Moldova în ceea ce ţine de integrarea europeană. De asemenea, ne vom implica activ în identificarea unei soluţii pentru conflictul transnistrean”, a spus premierul Italiei Silvio Berlusconi, în cadrul unei întrevederi, la Roma, cu omologul său moldovean Vlad Filat.

Premierul italian s-a referit la scrutinul electoral ce urmează în Moldova, precizând că reformele demarate în acest an de guvernare democratică necesită să fie continuate.

Silvio Berlusconi a mai spus că în Italia activează mulţi oameni de afaceri şi, pentru a-i atrage în Republica Moldova, este necesar ca ţara noastră să vină cu propuneri concrete.„Cu siguranţă că vocea Italiei este una puternică, eficientă şi care se face simţită. Vă mulţumesc pentru că sunteţi alături de noi”, a spus Vlad Filat.

Premierul moldovean a menţionat că ţara noastră este deschisă faţă de investitorii străini, inclusiv faţă de cei italieni, precizând că în Republica Moldova există un mare potenţial pentru dezvoltarea afacerilor. „Moldova are nevoie de investiţii pentru a se dezvolta, a crea noi locuri de muncă, ceea ce ar însemna şi condiţii mai bune de trai pentru cetăţenii Republicii Moldova”, a precizat Filat.

Referitor la conflictul transnistrean, Vlad Filat a menţionat că aportul Italiei în acest sens ar fi extrem de binevenit şi de eficient. Interlocutorii au mai discutat despre criza financiară mondială, măsurile de redresare a situaţiei, evoluţia economiilor mondiale şi impactul crizei asupra Italiei şi Moldovei.

La UE nu vor adera ţările în care există conflicte teritoriale

Germania nu va permite importarea conflictelor teritoriale în Uniunea Europeană. O declaraţie în acest sens a fost făcută de către Christoph Israng, membru al Cancelariei Federale a Germaniei, în cadrul Forumului Konrad Adenauer de politică europeană, care a avut loc ieri la Chişinău.Christoph Israng a ţinut să sublinieze că un alt caz similar Ciprului nu va fi permis de către structurile europene şi că ţările care îşi doresc să adere la UE vor trebui mai întâi să-şi rezolve problemele teritoriale.
Tocmai din acest considerent Berlinul sprijină eforturile autorităţilor RM în procesul de soluţionarea a conflictului transnistrean.

În context, reprezentantul Cancelariei Federale a Germaniei a ţinut să sublinieze importanţa de a convinge Rusia privind necesitatea identificării unei soluţii pentru acest conflict. „Între statele europene nu există prea multă încredere reciprocă, dar printr-o colaborare mai intensă putem contribui la creşterea nivelului de încredere. Totodată, problema transnistreană ar fi un prim pas pentru a demonstra seriozitatea propunerilor Federaţiei Ruse”, a remarcat Christoph Israng.În discursul său, dr. Holger Dix, directorul Fundaţiei „Konrad Adenauer” în România şi RM, a ţinut să sublinieze că ideea de extindere a UE nu este una foarte populară în ţările europene şi că, pentru a opera o nouă extindere, este nevoie de curaj politic atât din partea ţărilor care doresc să adere, cât şi din partea celor care sunt deja membre ale UE.

„Ţările candidate trebuie neapărat să îndeplinească toate condiţiile impuse de Uniune pentru a putea adera”, a conchis Holger Dix.În cadrul forumului, experţii europeni au apreciat acţiunile întreprinse în ultimul an de către guvernarea de la Chişinău în procesul de negociere privind Acordul de Asociere cu UE. „RM a înregistrat succese remarcabile privind negocierile regimului de liber schimb şi credem că această dinamică va fi menţinută şi pe parcursul anului viitor. Sperăm că după alegeri noi vom putea continua această cooperare intensă”, a spus Dirk Schubel, Ambasadorul Uniunii Europene în RM.La rândul său, Natalia Gherman, viceministră a Afacerilor Externe şi Integrării Europene, negociatoare-şefă a RM pentru Acordul de Asociere cu UE, a accentuat faptul că, „din cele patru capitole majore pe care am început să le negociem în ianuarie 2010, am avansat considerabil în toate domeniile.

Iar primul capitol, care vizează dialogul politic, reformele şi cooperarea în domeniul politicii externe şi de securitatea comună cu UE, a fost aproape în totalitate îndeplinit”. De asemenea, am negociat cu UE problema controlului armamentului, securitatea regională, precum şi soluţionării conflictului transnistrean.

În ceea ce priveşte liberalizarea regimului de vize, acesta avansează cu ritmuri destul de rapide şi într-o manieră dinamică, iar eforturile RM în acest sens au fost apreciate de structurile europene”, a conchis Natalia Gherman.

Deşi structurile europene s-au arătat optimiste, totuşi, experţii europeni au subliniat faptul că ţara noastră mai are multe restanţe la unele capitole, între care lupta contra corupţiei, reforma administraţiei publice centrale şi locale, reforma judiciară, fortificarea bugetului de stat şi alte reforme din domeniu.

Un articol de: Ala Coica
Sursa: http://www.timpul.md/articol/la-ue-nu-vor-adera-tarile-in-care-exista-conflicte-teritoriale-17771.html