Modificarea art. 147 (1) CP sau ce înseamnă să fii funcţionar în slujba publicului?!

 

Prin utilizarea unei logici strâmbe și a unora din textele de lege (cele avantajoase) s-a încercat să se acrediteze ideea cum că demnitarii nu sunt funcționari publici… nimic mai FALS!

Să luminăm puțin lucrurile plecând de la o logică simplă și construind o clasificare de bun simț a funcțiilor publice (clasificare care utilizează și diversele texte de lege incidente, deși ele sunt în unele cazuri necorelate unele cu altele).

Așadar, cu ce se ocupă angajații instituțiilor publice, dar și aleșii locali, naționali, demnitarii în general? Păi foarte simplu: funcționează pentru public, în slujba publicului! Îndeplinesc o funcție publică! și, mai pe scurt, așa cum corect zice Codul Penal, sunt funcționari publici!

Cităm aici și definiția din art. 147 (1) CP pentru a o avea în minte ca fiind un reper. Credeți-mă, este bună, indiferent ce spune oricine!

„Prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145” (autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public).

Să facem și clasificarea funcționarilor publici (în baza logicii și CP care îi definește bine ca universalitate a subiecților):

I. funcționari publici apolitici / profesioniști:
I.1. funcționari publici statutari (conform Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Legii nr. 360 / 2002 privind Statutul poliţistului etc.). Acești funcționari publici NU au contract de muncă, sunt numiți prin decizie și au în relație cu instituția un raport de serviciu;
I.2. funcționari publici contractuali (sunt angajați conform Codului Muncii și altor legi derivate), au contract de muncă (exact ca în privat) și nu au în relație cu instituția un raport de serviciu, ci un raport contractual, o relație de muncă;

II. funcționari publici politici / demnitarii și cabinetele lor:
II.1. demnitarii aleși sau numiți pe diverse paliere: parlamentari, administrație publică centrală, aleși locali;
II.2. personalul numit la cabinetul demnitarului / consilieri personali.

În spațiul public se exprimă mulți necunoscători ai subiectului sau mulți care dezinformează intenționat. Este bine să cernem informația…

Continuare: blog CatalinCornea.ro

Vicepreşedintele politic al UDMR, Borbely Laszlo, dezinformează opinia publică: „funcționarul public (…) are contract de muncă”. Fals! Nu are, funcționarul public în sens restrâns (L 188/1999) este numit prin act administrativ…

În încercarea de a justifica susținerea UDMR pentru modificarea art. 145 (1) CP, vicepreşedintele politic al UDMR, Borbely Laszlo declară potrivit Mediafax că „e la mintea cocoşului, nu vă supăraţi: (parlamentarul, n.r.) n-are contract de muncă, n-are această răspundere, cum are un funcţionar public (…)” ...

Acest domn dezinformează cu bună știință … sau poate că nu știe și a fost degeaba ministru…

Funcționarul public în sensul restrâns la care se referă domnia sa (conform Legii 188/1999 privind statutul funcționarului public – a funcționarului public de profesie, mai exact) NU are contract de muncă.... este numit prin ACT ADMINISTRATIV, nu are relație contractuală, ci relație de serviciu, nu își poate negocia contractul etc., este numit prin decizie / ordin (act administrativ) în baza legii și în urma concursului….

Alexandru Croitoru
Sursa: www.Tolerance.ro

Preşedintele apolitic al României participă la Summitul Partidului Popular European… deplasarea este plătită din bugetul personal al familiei prezidențiale :)

Ne interesează faptul că șefii de stat și de guverne din UE care participă la Consiliului European de iarnă se folosesc de banii publici pentru a face și o întâlnire politică a Partidului Popular European? Ne interesează pentru că ne arată cât de principiali sunt și cât de mult bun simț au liderii europeni… nu au! Folosesc bani publici naționali sau europeni pentru interese de partid… Gunoaie!

Ei na, și ce ai vrea să facă…?

Păi atunci de ce ne luarăm noi acuși ceva vreme de fostul ministru al apărării, cel cu interesul național, mr. Oprea, că a inventat la prânz o întâlnire de serviciu în țară la care trebuia să meargă cu elicopterul de la MApN, întâlnire care masca defapt o întâlnire de partid pusă mai pe seară… sau că un alt ministru s-a dus cu elicopterul la nuntă? Sigur că ei erau lipsiți de bun simț, în mod evident deturnau fonduri publice și trebuiau sancționați, însă așa fac toți așa-zișii lideri europeni… banul public este bănuțul lor sau bănuțul la dispoziția lor. Dispoziția și bunul plac… halal!

However, mai grav este că pe lângă această deturnare a banilor publici de către acești așa-ziși lideri europeni, președintele României, cel apolitic după Constituția românească merge fără nici un scrupul la întâlnirile politice ale Partidului Popular European… cheltuie bani publici în întâlniri private/politice și se comportă ca un lider politic deși este împotriva Constituției…

Ei, aș! Prostii!

Alexandru Croitoru
Sursa: http://www.youthvoice.ro/politica/presedintele-apolitic-al-romaniei-participa-la-summitul-partidului-popular-european-deplasarea-este-platita-din-bugetul-personal-al-familiei-prezidentiale-/

Superimunitatea, prostia, justiția și bunul simț

 

Cunoașteți cu toții povestea cu votul modificărilor la Codul Penal, intervenția energică a ambasadelor, intervenția unor instituții de drept din țară și beneficiile politice pe care le trage TB… nu le mai repet.
Fac însă câteva precizări:

- cât de slab pregătit trebuie să fii și cât de puțin patriot trebuie să fii ca să nu îți dai seama că orice slăbire a controlului instituțiilor de drept asupra oamenilor care dețin puterea publică (pe diverse paliere) înseamnă un regres pentru România?

- cât de slab pregătit trebuie să fii și cât de puțin patriot trebuie să fii să nu conștientizezi că o astfel de modificare va avea repercursiuni imense asupra imaginii și intereselor europene și internaționale ale României?

- cât de slab pregătit trebuie să fii să admiți că cei mai expuși la infracțiuni de corupție trebuie să fie ușor scutiți (sau mai protejați) de controlul instituțiilor de drept?

- cât de slab pregătit trebuie să fii să crezi că președintele TB, cel care și-a creat un portret de „cavaler al luptei pentru democrație, anticorupție etc.” nu va ieși imediat cu sintagma „lovitură de stat” la orice diminuare a controlului instituțiilor de drept asupra politicienilor?

- cât de slab pregătit trebuie să fii să afirmi că doar funcționarii publici (în sensul restrâns al Legii 188/1999) sunt ordonatori de credite, nu și politicienii, când realitatea este exact invers? Situațiile în care funcționarii publici sunt ordonatori de credite sunt foarte puține (de ex: în cazul în care șeful instituției, un politician, le-a delegat această sarcină prin act administrativ sau sunt o instituție -puține cazuri – condusă de un funcționar public sau asimilat). Art. 20, alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare zice: „Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome”…;

- cât de slab pregătit trebuie să fii să afirmi că funcționarii publici au contract de muncă?! Nu au! În instituțiile publice funcționărimea este formată din funcționarii publici (în sensul Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici ) care sunt numiți prin decizie a conducătorului instituției și personalul contractual (singurii care au contract de muncă), aspecte pe care le cunoaște orice angajat al unei instituții publice din România;

- cum să nu înțelegi că sensul atribuit de Codul Penal „funcționarului public” este diferit de cel atribuit de Legea 188/1999? Și, dacă prin absurd ai dori să modifici ceva aici, acea modificare nu se poate referi la universul persoanelor care pot cădea sub incidența art. 147 (1) din CP, ci eventual denumirea… poți, de exemplu, să optezi pentru o altă denumire generică („agent public”), deși mie mi se pare că nu există nici o explicație rațională pentru a modifica respectivul articol din CP.

Continuare: Blog CatalinCornea.ro

Trei avize NEGATIVE la Senat pentru proiectul de lege privind LIMBA MAGHIARĂ în justiție

Va permite Crin Antonescu ca limba maghiară să devină a doua limbă oficială în justiția din România?(FOTO: stirileprotv.ro)

Propunerea legislativă prin care se dorește impunerea limbii maghiare ca limbă oficială de stat în justiția din România a primit trei avize negative din parte comisilor Senatului.

Astfel, în cursul lunii noiembrie a.c. proiectul a fost avizat de negativ de către Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială, condusă de senatorul Liviu Marian Pop (PSD), Comisia pentru politică externă, condusă de senatorul Petru Filip (PSD) și Comisia pentru egalitatea de şanse, condusă de senatorul Marian Vasiliev (PP-DD).

Propunerea legislativă a fost adoptată tacit de Camera Deputaților la sfârșitul lunii octombrie a.c. Senatul este camera decizională.

Potrivit formei adoptate de către Camera Deputaților, judecătorii și procurorii care au susținut un examen decunoaștere a unei limbi minoritare pot solicita cu precădere numirea la judecătoriile în raza cărora minoritatea respectivă are o pondere semnificativă. De asemenea, candidații declarați admiși la examenul de cunoaștere a unei limbi minoritare au prioritate în alegerea posturilor de la judecătoriile în a căror rază minoritatea națională respectivă are o pondere semnificativă. Potrivit art. 5 din legea adoptată de Camera Deputaților, tribunalele și curțile de apel vor fi obligate prin lege să angajeze și cunoscători ai limbii minoritare dacă se află într-o zonă în care o minoritate are o pondere mai mare de 20% din totalul populației.

De asemenea, legea adoptată prevede foarte clar faptul că pentru posturile vacante care necesită cunoașterea limbii unei minorități naționale pot participa doar candidații care au susținut un examen de cunoaștere a limbii minorității. Mai mult, vor putea fi adresate cereri și alte înscrisuri și în limba minorității naționale, costurile ocazionate căzând în sarcina statului, instanțele fiind obligate să angajeze magistrați și personal auxiliar ”într-un număr suficient” pentru a garanta funcționarea instanțelor.

Continuare: Blog DanTanasa.ro

Reforma administrației publice, mai mult decât regionalizare – episodul I (capacitatea financiară redusă)

Ultimii ani au adus în scenă, inclusiv ca instrument de campanie electorală, „panaceul” dezvoltării României: „regionalizarea”, după ce la runda de alegeri locale din 2008 soluția minune pentru dezvoltare invocată de majoritatea candidaților la o funcție locală a fost „fondurile europene”. Toți cei care își doreau să fie primar, președinte de consiliu județean, consilier local / județean ne vorbeau cu frenezie despre cum o să atragă ei această minune contemporană: fondurile europene… În 2012, aceiași candidați (poate și alții în plus) au schimbat placa zgârâiată și au luat-o pe cea cu regionalizarea… Nu spun că ea nu este bună, însă dacă ne vom mărgini la asta vom face exact nimic sau aproape nimic. O gândire coerentă asupra reformei administrației publice românești trebuie să aibă în vedere prioritar aspectele legate de desființarea / comasarea acelor unități administrativ teritoriale – UAT (în principal comune) care nu au nici un fel de capacitate financiară de a se autosusține, ca să nu mai vorbim de capacitate administrativă, filosofie care trebuie continuată cu reformarea sistemului de recrutare în administrația publică, sistem excesiv de politizat și care produce contraperformanță.
Astăzi ne vom referi doar la desființarea / comasarea acelor unități administrativ-teritoriale care nu au nici un fel de capacitate financiară. Majoritatea acestor UAT-uri sunt comune. Deși în unele cazuri aceste comune nu reușesc să colecteze venituri proprii nici măcar 25% din cheltuielile administrative, pompos numiții „edili” ai acelor localități continuă să facă cheltuieli enorme în comparație cu veniturile și să exercite astfel o presiune constantă pe consiliile județene și guvern pentru a primi pe diverse canale fonduri pentru a-și acoperi risipa. Deși doar 10% din localități reușesc astăzi să își acopere din venituri proprii (impozite și taxe locale) cheltuielile de funcționare, România își permite să mențină aproape 3300 de localități în condițiile în care Polonia (folosită mereu ca exemplu) are sub 3000 de localități la o populație dublă și o suprafață mai mare decât țara noastră.
Ce investiții ar putea să facă o comună care nu are bani pentru a-și plăti cheltuielile curente (salarii, telefon etc.)? Putem vorbi în cazul acestor primării de posibilitatea de contractare a unor împrumuturi sau de redactare și implementare a unor proiecte din fonduri nerambursabile pentru dezvoltare? Evident că nu… Singura lor sursă constantă de venit este județul sau statul. Și atunci de ce să le ținem în viață? Ca să continuăm să plătim niște neisprăviți în funcții de „ales local”?
Lipsa capacității administrative des invocată drept cauză primordială a ratării unor nivele ridicate de absorbție a fondurilor europene nu se poate corecta din moment de majoritatea localităților nu au nici măcar capacitate financiară. Așadar, în lipsa unei minime consolidări financiare a localităților (prin comasare), capacitatea administrativă va rămâne pentru cele mai multe comune o himeră.
România nu poate fi prizoniera unor personaje care au sprijinit apariția în ultimii 10 ani a peste 20 de noi localități falimentare… Tocmai de aceea, o regionalizare care are ca ținte declarate sprijinirea unei dezvoltări integrate la nivel național și o mai bună atragere a fondurilor europene nu poate fi realizată în lipsa unei restructurări a numărului de unități administrativ-teritoriale astfel încât acestea să poată mai mult decât simpla acoperire din fonduri proprii a costurilor de funcționare, să poată să facă investiții și să atragă pentru dezvoltare „panaceul” mult invocat în campania electorală de la locale din 2008, fondurile europene.

Continuare: blog CatalinCornea.ro

Curtea Constituţională a Republicii Moldova face lumină: limba vorbită la Chișinău este limba română și textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează în fața textului Constituţiei.

„La 5 decembrie 2013 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova (sesizările nr. 8b/2013 şi 41b/2013).

Circumstanţele cauzei

La originea cauzei se află sesizările depuse la 26 martie 2013 şi, respectiv, 17 septembrie 2013, completate ulterior, de deputaţii Ana Guţu, Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru şi Gheorghe Brega privind interpretarea dispoziţiilor 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

Autorii sesizării au pretins, în special, ca prin interpretare să confere Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată la 27 august 1991, statut de normă constituţională, confirmând astfel că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, şi nu „limba moldovenească în baza grafiei latine”, precum este formulat în articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova.

În opinia scrisă a Preşedintelui Republicii Moldova se menţionează că denumirea ştiinţifică a limbii de stat în Republica Moldova este un lucru cert, aceasta continuând să fie o problemă de ordin politic.

În viziunea Preşedintelui Republicii Moldova, naţiunea română este organizată în două state româneşti: România şi Republica Moldova. În cazul Republicii Moldova, sunt culese roadele unei ideologii perfide, diseminate pe parcursul a zeci de ani, care se bazează pe conceptul „existenţei a două naţiuni, a două limbi, a două istorii diferite”.

Preşedintele Republicii Moldova consideră că problema denumirii limbii oficiale a statului, determinată de problema identităţii lingvistice a naţiunii titulare, a generat o profundă scindare în cadrul populaţiei Republicii Moldova. Republica Moldova trebuie să-şi rezolve neîntârziat problemele lingvistice, denumirea oficială a limbii de stat urmând să fie determinată doar prin prisma adevărului ştiinţific, fără imixtiunea politicului.

Potrivit Academiei de Ştiinţe a Moldovei, limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română, iar sintagma „limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine” din articolul 13 alin. (1) din Constituţie poate fi echivalată semantic cu limba română. În acelaşi timp, Academia menţionează necesitatea funcţionării limbii de stat a Republicii Moldova pe baza normelor ortografice ale limbii române.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Alexandru TĂNASE, președinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÂRU,

Dl Victor POPA,

Dl Petru RAILEAN, judecători

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor şi examinând materialele dosarului, Curtea a reţinut că Declaraţia de Independenţă consacră crearea noului stat independent Republica Moldova şi stabileşte temeliile, principiile şi valorile fundamentale ale organizării statale a Republicii Moldova.

Curtea a reţinut că Declaraţia de Independenţă, fiind parte integrantă a Preambulului Constituţiei, are valoare de text constituţional şi face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate.

Curtea a statuat că Declaraţia de Independenţă constituie fundamentul juridic şi politic al Constituţiei, astfel încât nici o prevedere a acesteia din urmă nu poate depăşi cadrul Declaraţiei de Independenţă.

Prin urmare, orice control de constituţionalitate sau interpretare urmează a avea în vedere nu doar textul Constituţiei, ci şi principiile constituţionale enunţate în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

Astfel, Curtea a conchis că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează.

Hotărârea Curţii

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a hotărât că, în sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează. Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.”

Detalii: http://www.constcourt.md

În 2014 se va produce Dusterul cu numărul 1.000.000

La aproape 4 ani de la lansarea pe piaţă, Dusterul producătorului autohton Dacia a ajuns la o cifră impresionantă de vânzări, care i-a luat prin surprindere chiar şi pe cei de la Renault. De la lansarea din iunie 2010 şi până acum au fost comercializate peste 823.000 de exemplare pe aproape toate continentele!
Previziunile Renault sunt ca înainte de jumătatea anului 2014 să asistăm la atingerea unui număr de un milion de exemplare Duster.
Din exemplarele vândute până acum, mai mult de jumătate poartă sigla Dacia, fiind vorba de maşini comercializate în Europa şi în unele ţări din zona mediteraneană, în rest fiind vorba despre modele Duster cu siglă Renault, comercializate în Rusia, India şi America de Sud.
Modelul Duster este produs în 5 locaţii (România, Rusia, Brazilia, Columbia şi India).
Detalii: http://frunze.ro/portal/

Ramona Mănescu: Vom demara discuții cu partenerii chinezi pentru linia feroviară de mare viteză Viena-București-Constanța

Discutiile tehnice privind realizarea liniei feroviare de mare viteza pe ruta Viena - Bucuresti - Constanta vor demara cu partenerii chinezi in data de 10 decembrie, valoarea proiectului fiind de 11 miliarde de euro, a declarat, marti, ministrul Transporturilor, Ramona Manescu, intr-o conferinta de presa, citata de Agerpres.

„Este foarte clar ca nevoia de dezvoltare in Romania este cu mult mai mare decat posibilitatile de finantare din fonduri europene, drept pentru care acest parteneriat cu China este binevenit. Acest parteneriat se va realiza in conditiile si respectand toate criteriile impuse de Uniunea Europeana. Am transmis partenerilor chinezi o serie de propuneri, printre care si dezvoltarea si realizarea unei linii feroviare de mare viteza. Este un coridor european care va pleca din Viena, va ajunge la Budapesta, Bucuresti si Constanta. Prima intalnire de lucru o vom avea pe 10 decembrie, apoi in prima jumatate a lunii ianuarie. Vom incepe, probabil, cu un tronson care este usor de realizat, datorita conditiilor de teren (Bucuresti - Constanta). Interesul foarte mare este sa conectam portul Constanta”, a mentionat Manescu.

Detalii: Agerpres si Romanian Youth Voice
Foto: Adevarul