Prababil că mulți vor fi surprinși să afle ce Palatul Parlamentului (Casa Republicii / Casa Poporului) figura într-o variantă inițială cu acoperiș.
Înformațiile despre o astfel de varintă nu sunt multe. Conform blogului post-industrial.blogspot.compoza de mai sus ar reprezenta o machetă a Casei Republicii 1984 (magazin istoric nr. 210).
Se pare că acea variantă este doar una dintre numeroasele variante de lucru care îi erau prezentate frecvent lui Ceaușescu și pe care le respingea sau le aproba cu modificări după care iar le modifica. Acoperișul din poza de mai sus pare a fi parte din proiectul inițial, dar eliminat de dictator încă din perioada demarării lucrărilor.
Mulți privesc încă pătimaș Casa Poporului și se raportează la ea prin șocul prdus în sufletele celor ca și-au văzut demolate casele, bisericile, școlile și spitalele pentru sistematizarea ceaușistă a Bucureștiului. A trecut însă mult timp de la căderea regimului ceaușist și este cazul ca rănile provocate de dictator să se vindece.
Este cazul să conștientizăm importanța turistică a acestei clădiri, faptul că ea a devenit un simbol al Bucureștiului chiar dacă unii am dori ca acest simbol să fie Ateneul Român sau Arcul de Triumf (Casa Poporului atrage cei mai multi turiști strărini din capitală) iar după această conștientizare să încercăm să o iubim și să o vedem mai mult ca o trudă de un deceniu a poporului român, este o parte din istoria țării.
Eu doresc să văd Casa Poporului într-o lumină pozitivă, o văd ca pe o oportunitate de imagine, de notorietate a României. Majoritatea înregistrărilor / emisiunilor / clipurilor din străinantate care se raportează la Bucuresti menționează CP și menționează de grandoarea și măretia ei.
Ideile (și decizia) bune sau rele sunt ale conducătorilor dar cei care le realizează sunt oamenii, cetățenii, iar produsul final este în egală măsură și al lor. CP este a bucureștenilor și a românilor nu doar a epocii comuniste.
Celor care încă nu au trecut peste drama demolărilor ceaușiste sau mai bine zis celori care se folosesc de această dramă pentru a avea și ei un punct de vedere, eventual falși arhitecți sau iubitori de București, celor care simt că e bine să fi împotriva comunismului și să îi condamni toate formele de exprimare pentru a ”mânca o pâine” din rezistența ta anticomunistă la douăzeci de ani după căderea comunismului (pentru că atunci nu ziceu nici pâs) le adresez o întrebare citând dintr-un domn Tudor care le dădea acestor falși iubitori de București următoarea replică:
Dacă tot sunteți câțiva vașnici luptători anticomuniști ce v-ați bucura de demolarea CP, ce ar fi domnilor ”dacă am transforma metroul în rețea de canalizare, dacă am astupa canalului Dunăre-Marea Neagră” sau am bombarda Transfăgărășanul?
Și acestea, la fel ca și Casa Poporului, sunt realizări comuniste, ceaușiste chiar… și acestea au primit jertfa poporului, mulți muncitori și intelectuali murind pe șantier… ar fi bine domnilor? Probail că nu, pentru că ele au și o utilitate deosebită și vă e rușine să propuneți dărâmarea lor…
Este cazul să vă veniți în fire!
Suntem în 2011. Fatomele lui Ceaușecu rebuie să vă părăsească și să putem să ne construim împreună o capitală și o țară minunate.
Trezirea din visurile fantomatice despre Casa Poporului
După acest mic ”atac” la adresa detractarilor întârziați (suntem totuși în 2011) ai CP să revenim la planuri mai domoale, mai puțin adversariale legate de CP.
1. Punerea CP în valoare
-gardul ar trebui să fie și pe celeleate laturi tot dupa modelul celui din față, adică partea de jos beton, iar partea superioară din fier forjat. Este și mai aspectuos și ai o vizibilitate mai bună. Acum dacă mergi pe langă gardul de pe latura cu Academia nu poți să vezi CP de ditamai gardul;
-transformarea părții din față (poate și partea dinspre Academie) în gradină publică până la limita superioară a planului înclinat. Ar rămâne astfel o zonă de protecție/securitate până la intrarea din față a CP de aproximativ 100 m, zonă în care accesul nu ar mai fi public.
-mărirea traseului pentru vizitatori – acum traseul pentru vizitatori este extrem de redus aproape ridicol de redus având în vedere posibilitatilea de vizitare din cladire.
-curațirea de urgență a zonei virane de langă Academie și transformarea ei în parc. Zona e părăsită de atâta vreme că au crescut deja în mod natural copaci… S-ar crea astfel o bogată zonă verede: Parcul Izvor, Grădinile Parlamentului (în față și pe lateral din stânga), Grădina Academiei.
2. Analizarea posibilității de a se realiza un acoperiș pentru CP
Personal mi se pare că varianta cu acoperiș a Casei Republicii era mai frumoasă decât cea actuală. În general nu apreciez construcțiile fără acoperiș. Rar găsesc câte una căreia să îi stea bine fără acoperiș…
Așadar, plecând de la varianta inițială a acoperișului, s-ar putea gândi -evident de specialiști :) – un acoperiș care să să pună și mai mult în valoare CP.
Se ridică aici câteva probleme demne de luat în calcul. În acest moment, Casa Popotului fără acoperiș cadrează cu Ministerele și blocurile de pe bulevardul Libertății, cu Clădirea Academiei și cu Hotelul Mariott de pe Calea 13 Septembrie, cu Ministerul Apărării de pe str. Izvor și cu celelete clădiri de pe bulevardele Unirii și Națiunilor Unite…
Ce am face cu acestea?
Pentru că un demers de realizare a unui acoperiș pentru Casa Poporului nu poate scăpa din vedere întregul ansamblu de clădiri administrative și civile care cadrează arhitectural cu Casa Poporului …
Ce facem?
Până când ne lămurim ce și cum facem, vă propun mai jos un filmuleț cu Ceușescu și macheta Casei Republicii unde putem vedea pe finalul filmulețului inclusiv cu o poză pe funadal, si machete cu CP cu acoperiș.
Aici puteti accesa o fotografie mare cu Casa Republicii cu acoperiș.
Rog pe cei care au documente despre planurile inițiale cu acoperiș ale Casei Republicii să ni le aducă și nouă la cunoștință.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu