Alti romani atacati in Bulgaria de mafie sub ochii Politiei. Atentie: folositi ruta ocolitoare Serbia-Muntenegru. Evitati Bulgaria! Crima organizata de la Sofia. Au cuvantul cititorii Roncea.ro
ATENTIE!!! FOLOSITI RUTA OCOLITOARE SERBIA-MACEDONIA PENTRU A AJUNGE IN GRECIA/TURCIA. EVITATI MLASTINA PLINA DE CROCODILI DIN BULGARIA!!! Nu va trebuie viza, doar pasaport valabil iar diferenta de km este nesemnificativa. Drumul este mai bun, Serbia si mai ales Macedonia sunt mult mai civilizate si sunt cu mult peste BULGARISTAN. Veti fi mult mai in siguranta.
Am facut 30000 km in ultimii ani prin Serbia, Croatia, Bosnia si nu am patit nimic, in schimb in 2 calatorii in Bulgaria am cazut victima sistemului mafiot-militienesc. Am fost batut si aproape sa fiu inchis in “Sunny beach” (langa Nesebar) pentru ca am refuzat sa dau spaga mafiei=militiei ridicatoare de masini romanesti, care voia sa-mi RIDICE MASINA CU MINE IN EA, LA VOLAN! Am dat buletinul militianului care mi-a spus ca am oprit neregulamentar (desi nu era asa, oprisem pe un maidan nesemnalizat in afara soselei) si in loc sa-mi scrie amenda (50 de leva) incerca sa ma convinga sa-i las sa-mi ridice masina ca amenda va fi mai mica in acest caz. Ma credea vreun idiot probabil. In timp ce insistam sa-mi scrie amenda si i-am spus foarte clar ca nu-i dau nici un ban pana nu imi da proces verbal si chitanta, “colegii” lui de pe masina de ridicat au inceput sa monteze pe roti dispozitivele de ridicat.
Nu mi-a venit sa cred ce se intampla si am iesit la ei sa ii opresc. “Colegii” militianului, care aratau exact ca baietii din poza cu care incepe acest articol, au sarit foarte agresivi la mine si initial au inceput sa ma imbranceasca chiar in fata militianului, care ranjea cu satisfactie. In timp ce unul dintre kastravetski era ocupat cu mine, celalalt s-a intors la masina sa continue ce-a inceput. Prietena mea a dat dovada de mai multa inspiratie decat mine in situatie de criza: nu s-a panicat ci a sarit imediat de pe scaunul din dreapta la volan si dat masina cam 10 metri mai in fata. Castravetskarii nu s-au lasat, s-au urcat in masina lor si au incercat sa ne blocheze cumva masina; in acel moment i-am strigat prietenei mele sa fuga la militie iar eu am hotarat sa raman sa incerc sa-mi recuperez buletinul de la militianul mafiot. Ulterior mi-am dat seama ca am luat o decizie foarte proasta. Cimpanzeii umflati cu pompa si cu boala pe romani, negri de furie ca le-a fugit de sub nas peshkeshul, s-au intors injectati la mine si au inceput sa imi care pumni, sub privirile “colegului” militian care asista impasibil cu acelasi ranjet si cu o expresie care spunea: “Ti-am zis eu ca era mai simplu sa ne lasi sa iti ridicam masina”. Gorilele continuau sa isi verse nervii pe mine fara sa le pese de zecile de oameni care asistau si ei de vis-à-vis, sau de camerele de supraveghere ale celor cateva banci si hoteluri de alaturi. Nimeni nu a facut un gest sa intervina sau sa cheme militia. In momentul cand cei doi jegosi (la propriu – erau foarte imputiti) au incercat sa ma ia pe sus si sa ma duca in parcarea lor care era la cativa metri, mi-am dat seama de pericol, m-am smuls dintre ei si am fugit printre masini peste drum.
M-am indreptat tinta catre primul telefon public – mobilul era in masina – si am incercat sa sun la 112 (numar European de urgenta – toate tarile din UE au fost obligate sa il implementeze, singura care nu a reusit pana azi fiind vULGARISTANUL). Evident nu am putut suna.
M-am indreptat catre niste tineri bulgari, care aratau mai curatei si i-am intrebat cum sa sun la militie. Mi-au zis sa incerc la 665 dar erau foarte sceptici si nedumeriti, ca si cum li se parea ceva anormal sa incerci sa contactezi militia ca sa ceri ajutor. Si la 665 acelasi rezultat. Numar nealocat. M-am intors la aceeasi tineri (doi baieti si o fata) care pareau destul de prietenosi, probabil dezaprobau comportamentul compatriotilor mai umflati si mai colorati, care ma priveau de peste drum cu o ironie amestecata cu ura, in orice caz, amenintator. I-am intrebat daca e ceva obisnuit in Bulgaria ce mi s-a intamplat mie si mi-au zis doar ca le pare rau si lor ca se intampla lucruri din astea pentru ca ei lucreaza in turism si asta ii afecteaza in mod direct. I-am intrebat: “Daca maimutele alea umflate vin acuma la mine si incep sa ma taie cu sabiile pe strada in fata voastra, poate sa sune cineva la militie? Exista vreun numar de urgenta functional?” – au ridicat din umeri. Nu exista. Intre timp am vazut-o pe prietena mea venind cu masina si am sarit aproape din mers, renuntand sa imi mai recuperez buletinul. Ne-am dus direct la militie. Am parcat masina cu grija, ascunsa pe o straduta dupa ce ne-am asigurat ca nu am fost urmariti.
Calvarul de la Militie
Am ajuns in jurul orei 12:00 AM la militie. In curte, cam 50 de turisti straini, blonzi in general, majoritatea nemti si austrieci. Din conversatiile surprinse mi-am dat seama ca au fost talhariti, jefuiti, sau le-au fost sparte camerele de hotel, sparte sau furate masinile, sau in aceeasi situatie cu mine. Nu era nici o coada, erau imprastiati prin toata curtea, nu se ocupa nimeni de ei. Am ajuns la un fel de ghiseu unde nu era nimeni. Langa ghiseu, o usa deschisa. Am intrat cu curaj sub privirile neincrezatoare ale turistilor. Am vazut doi militieni discutand pe un hol intunecos si imputit. Nici n-am apucat sa deschid gura ca au inceput sa tipe la mine ca programul cu publicul incepe la ora 2 si ca trebuie sa ies afara. Oricum nu ma asteptam la cine stie ce primire. Am hotarat sa mergem la hotel sa ne cazam, si macar sa ne punem masina la adapost, cat se putea. Am povestit la receptie ce ni s-a intamplat si oamenii au empatizat si pareau ca regreta sincer dar nu erau deloc surprinsi, dovada ca nu eram primul turist cu probleme de genul acesta, ci dimpotriva, erau chiar frecvente cazurile similare. Chiar ziceau: “Nu stim de ce se intampla lucrurile astea la noi, ne pare rau”. Am hotarat sa duc masina in parcarea unui alt hotel, care era mai retras, desi aveam parcare platita la hotelul unde aveam cazarea. Mi-era teama sa nu afle la ce hotel eram cazati si sa imi faca ceva la masina.
La ora doua fara zece minute am plecat spre militie. Ma cam resemnasem, nu voiam decat sa imi recuperez buletinul, renuntasem si la ideea de a face plangere impotriva gorilelor care m-au batut si a militianului care n-a miscat un deget. Am ajuns cam pe la fix, si era agitatie in curte, oamenii se duceau la un ghiseu unde spuneau ce li s-a intamplat si apoi asteptau din nou, in curte, sa fie chemati. Am ajuns si eu la ghiseu, am explicat ce mi s-a intamplat si mi s-a spus sa astept in curte. Peste cca 10 de minute a venit un militian mai tanar dar tot cu fata de mafiot si m-a strigat pe nume. Mi-am dat seama ca eram asteptat, mai erau oameni care au fost in fata mea la ghiseu si inca nu fusesera chemati. Militianul m-a dus intr-un hol mai mare pe unde era agitatie si treceau tot felul de oameni. M-am simtit mai in siguranta decat daca m-ar fi dus intr-o incapere izolata. Cu toate acestea, atmosfera era amenintatoare si intimidanta. A scos o mapa unde era buletinul meu si niste foi tipizate scrise de mana. Inainte sa-mi spuna despre ce era vorba am realizat ca erau declaratiile celor doi jegosi de pe masina de ridicat si a “colegului” lor militian.
In cele doua ore cat nu se lucra publicul, cei trei au avut posibilitatea sa scrie declaratii, in care eram acuzat de ultraj, ca am fost agresiv si necooperant, ca am incalcat regulile de circulatie, nu am oprit la semnalul militianului si am fugit de la fata locului. NU MI-A VENIT SA CRED!!! I-am zis militianului: “Daca eu nu am oprit la semnalul militianului si am fugit, cum de buletinul meu e la tine?”.
Asta a fost practic salvarea mea. Mi-a zis ca nu conteaza, ca oricum, pe baza declaratiilor, eu sunt vinovat si daca vreau sa imi dea buletinul si sa nu ma retina trebuia sa platesc amenda de parcare neregulamentara si inca o amenda, ceva in genul “tulburarea linistii publice”, in total vreo 200 de leva (100 euro). Am prins putin curaj si i-am zis ca daca nu imi da buletinul si ma pune sa platesc amenda o sa fac si eu plangere penala impotriva celor trei, ca am martori si ca a filmat cineva ce s-a intamplat acolo. Discutia s-a incins un pic si s-a ridicat tonul, prezenta publicului imi dadea curaj sa fiu mai vehement, pana a iesit un burtos mustacios, cu aceeasi fata de mafiot, ai zice ca erau frati toti. Mi-am dat seama ca era seful de post, si ca sa-si demonstreze prerogativele a inceput sa urle la mine si sa ma ameninte ca ma inchide. I-am zis si lui ca nu vreau decat sa imi recuperez actul, si ca nu are nici un drept sa ma retina pentru ca nu am gresit cu nimic, am martori si am si filmul evenimentului. A intrat cu militianul cel tanar inapoi in birou si dupa vre-o 5 minute a iesit ultimul si m-a invitat afara. Mi-a dat buletinul si mi-a zis sa am grija data viitoare. Cand m-am vazut cu buletinul in mana in sfarsit, i-am batut obrazul si i-am zis ca nu e normal ce se intampla la ei in tara, ca eu am fost abuzat si agresat si din victima am fost transformat in agresor. Mi-a raspuns cu acelasi ranjet pe care mi l-a servit colegul lui cu cateva ore mai devreme: “Daca nu platesti, o patesti la noi, astea sunt regulile in bULGARIA”. Am aflat ulterior ca am fost extrem de norocos si ca am scapat foarte ieftin. In situatii similare, alti romani au patit-o mult mai rau decat mine, au platit sute de euro ca sa scape sau chiar au stat in inchisoare.
Aceasta este pe scurt marturia mea si, pe aceasta cale, autorizez proprietarii Badpolitics.ro sa o foloseasca, partial sau in intregime, pentru a populariza cazurile de abuzuri din vULGARIA. Romanii ar trebui sa stie ca nu sunt doriti in vULGARIA si ca nu are sens sa mearga sa-si cheltuie banii la ei si sa se expuna la asemenea pericole. Internetul este plin de resurse de informatii privitoare la haosul si la mafia din vULGARIA. Personal, m-am lecuit. Anul acesta merg in Grecia in concediu si voi merge pe traseul Serbia – Macedonia – Grecia.
Laurentiu
PS: De ce sa vrei sa mergi intr-o tara unde oamenii sunt impuscati pe strada in plina zi, in chiar capitala tarii?
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8441956.stm
Sursa: victor roncea blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu