Domnitorul Alexandru Cuza și doctorul Davilla vizitând un cartier inundat
Zăpada care s-a topit brusc a provocat, în 1865, cele mai mari inundaţii din istoria Capitalei. „Între 13 şi 20 martie, tot cursul Dâmboviţei de la Grozăveşti până la Vitan a fost acoperit de un strat de apă, care în unele părţi atingea trei metri înălţime”, nota istoricul George Potra. Numărul celor rămaşi fără case şi „sub biciul foamei” a fost atât de mare, încât domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la presiunea poporului, decide să înceapă canalizarea Dâmboviţei.
„Bucureştiul a fost una dintre cele mai încercate Capitale din Europa. Au fost inundaţii, incendii, cutremure, epidemii, războaie. Lucrul acesta a făcut să nu se dezvolte un spirit civic puternic, pentru că oamenii descopereau că, periodic, oricât munceau, fie veneau viiturile şi le luau toată agoniseala, fie un cutremur ori un incendiu sau inundaţiile”, este de părere istoricul Dan Falcan.
Dâmboviţa era din vechime principala sursă de apă de băut, sacagii şi ulterior pompele de la «Casa Apelor » asigurând aproape trei sferturi din apa necesară bucureştenilor. Poluarea la nesfârşit a râului avea ca rezultat firesc infectarea apei care, îndeosebi în timpul verii, dădea naştere la tot felul de molime.
La începutul secolului XIX, "omul bolnav" - Imperiul Otoman dădea semne tot mai clare de slăbiciune, de care încearcă să profite Rusia Ţaristă. În anul 1802, Imperiul Otoman face o concesie importantă în faţa Rusiei, acceptând printr-un hatişerif ca domnii Ţării Româneşti şi Moldovei să fie numiţi pentru o perioadă de şapte ani şi să nu poată fi schimbaţi fără acordul rusesc.
Vă dau Prutul... În 1806, sultanul Selim al II-lea îi mazileşte, la insistenţele generalului Sebastiani, ambasadorul Franţei la Constantinopol, pe Constantin Ipsilanti, domnul Ţării Româneşti, acuzat că întreţine relaţii prea strânse cu Rusia, înlocuindu-l cu Alexandru Şuţu. În acelaşi an este înlocuit şi Alexandru Moruzzi, domnul Moldovei, locul său fiind luat de Scarlat Calimah. Desigur că Rusia condamnă gestul, şi declară război Imperiului otoman. În ciuda faptului că Poarta a încercat să evite conflictul, anulând mazilirea, ţarul Alexandru I a ordonat generalului Michelson să atace Moldova. Pe 19 noiembrie 1806 ruşii ocupă Hotinul, apoi Benderul, Akermanul, Chilia, Ismail şi Reni. După care pun stăpânire pe întreg teritoriul Moldovei şi Ţării Româneşti. Otomanii au încercat să-şi recupereze poziţiile în cursul anului 1807, însă fără succes, fiind învinşi în bătăliile de la Obileşti (14 iunie) şi Malainiţa (19 iunie). Pe 24 august 1807, operaţiunile militare erau încheiate şi s-a încheiat armistiţiul de la Slobozia, care avea ca principală prevedere evacuarea de către trupele ruse a celor două principate. Această clauză nu a fost însă respectată, astfel că pacea nu a rezistat prea mult, ostilităţile reîncepând în 1809.
În folclor circula si acum vorba ca România are doar doi vecini buni: Serbia (fosta Iugoslavie) si ... Marea Neagra. Cele doua tari nu au purtat niciodata razboaie una împotriva celeilalte, ceea ce a constituit un bun exemplu pentru restul Europei. Prietenia aceasta a fost sprijinita de simtamintele celor doua popoare, nefiind deci necesare eforturi diplomatice deosebite.
Cele trei dezamagiri ale României fata de Iugoslavia De aceea, este interesant de descoperit cum au rupt cele doua tari relatiile diplomatice în anul 1941, dupa ce în 1921 ele au fost membre fondatoare ale aliantei politico-militare numita Mica Antanta (împreuna cu Cehoslovacia), iar în 1934 ale unei alte aliante politico-militare numita Întelegerea Balcanica (alaturi de Grecia si Turcia), aceasta din urma fiind considerata mai curînd ca o prelungire în sud-estul Europei a Micii Întelegeri. Cele doua aliante aveau însa un lucru comun: prezenta ca membre fondatoare a celor doua state, România si Iugoslavia. Deci, totul parea sa indice o colaborare exemplara. Ce a produs, totusi, în 1941, ruperea relatiilor dintre cele doua tari vecine si prietene?
Demisia lui Titulescu, în august 1936, din postul de ministru de externe al României si venirea în fruntea Consiliului de Ministri al Iugoslaviei (si ca ministru al afacerilor externe), în iunie 1935, a Dr. Milan Stoiadinovici au marcat începutul slabirii relatiilor de prietenie între România si Iugoslavia. Stoiadinovici, prin politica lui de apropiere de Bulgaria, Italia, Ungaria si Germania, a dus la deteriorarea relatiilor dintre cele doua tari. Cu orientarea progermana a lui Stoiadinovici a început practic si dezagregarea Micii Întelegeri si a Întelegerii Balcanice. De ce aceasta orientare profascista a primului ministru iugoslav? Iugoslavia avea foarte bune relatii economice cu Germania, aceasta reprezentînd cel mai important debuseu pentru produsele agricole iugoslave.
Sorin Ovidiu Vîntu, proprietarul Realitatea TV şi Sebastian Ghiţă, managerul Realitatea TV
Eliminarea emisiunii „Ora de foc“ de la Realitatea TV l-a nemulţumit pe Sorin Ovidiu Vîntu, patronul postului de ştiri. La o zi după ce jurnaliştii Oana Stancu şi Adrian Ursu au demisionat de la Realitatea, Vîntu arată cu degetul către Sebastian Ghiţă: „Renunţarea la cei doi e o gafă de tinerel“.
Sorin Ovidiu Vîntu, acţionarul majoritar al postului Realitatea TV, este nemulţumit de decizia lui Ghiţă de a opri brusc emisiunea „Ora de foc".
„Este responsabilitatea domnului Ghiţă, dar, cu onestitate, renunţarea la doi jurnalişti de asemenea anvergură, cum sunt domnişoara Oana Stancu şi domnul Adrian Ursu, e o gafă de tinerel, îmi pare rău pentru el. A făcut o greşeală mare, dar e dreptul lui", a declarat Vîntu pentru „Adevărul".
Patronul Realitatea TV nu va încerca însă să-i întoarcă pe cei doi din drum. „Timp de cinci ani, domnul Ghiţă este managerul postului de ştiri".
Cei doi nu ştiu pe cine au deranjat
Şi cei doi jurnalişti au lansat acuzaţii grave la adresa noii conduceri. „Maniera în care a suspendat o emisiune din grilă conţine elementele clasice ale unei operaţiuni de cenzură. Modul de operare arată că i s-a pus piciorul în prag, pistolul la tâmplă domnului Ghiţă, întrucât acest om avea pârghiile să scoată emisiunea, într-un mod civilizat", a declarat Oana Stancu.
Ea subliniază că până în ziua anunţului, nu i-au fost aduse reproşuri de natură profesională. „Nu a fost invocat niciodată ratingul atât timp cât noi realizam principala emisiune a staţiei, care avea un rating peste media postului", a mai spus Stancu.
Oana Stancu consideră că emisiunea pe care o realiza a fost scoasă de pe post deoarece era „critică la adresa statului", cu care Sebastian Ghiţă ar derula mai multe contracte.
Tot mai mulţi români îşi cumpără pistoale! Pentru siguranţa personală. Speriaţi de înmulţirea infracţiunilor, atât bărbaţii, cât şi femeile trec din ce în ce mai des pragul magazinelor de arme. Anul trecut, a crescut cu 16.000 numărul deţinătorilor de arme, la noi în ţară.
Clienţii ştiu exact ce vor, nu vin la întâmplare. Unii sunt dispuşi să lase şi câteva sute bune de lei , dar să plece cu dispozitivul de autopărare la pachet.
Legea spune că dacă ai peste 18 ani, eşti apt din punct de vedere psihic, nu ai fost niciodată condamnat şi te simti în pericol, poţi purta o armă neletală.
Preţul unei arme pentru auto -apărare porneşte de la 550 de lei şi ajunge până la 2.100 de lei. La preţul pistolului se adaugă şi cel al cartuşelor care costă între 2 şi 5 lei bucata.
În România există peste 200.000 de arme. Dintre acestea jumătate sunt letale, în mare parte fiind vorba despre arme de vânătoare. Permisele de port armă sunt, însă, de două ori mai puţine. Explicaţia este simplă: un român deţine, de obicei, două sau chiar trei arme pe acelaşi permis.
Ieri, la 25 februarie, liderul administrației de la Tiraspol, Igor Smirnov, a convocat o ședință cu ușile închise la care au participat şefii administraţiilor de oraşe şi regiuni şi şefii organelor de forță și de menținere a ordinii, relatează agenția de presă regnum.ru.
La şedinţă, Igor Smirnov, a atras atenţia asupra numeroaselor comentarii apărute în presa moldovenească şi occidentală cu privire la viitoarea vizită la Chişinău a vicepreşedintelui Statelor Unite, Joseph Biden. "Se aud multiple păreri precum că Biden vine în Moldova pentru a "trage hotarul pe Nistru", a spus Smirnov. Potrivit lui "toate aceste discuţii sunt "umflate" special, în detrimentul statalității noastre".
"Cunoașteți metodele mele. În nici într-un caz nu voi admite disensiuni. Toți să îndeplinească funcţiile sale, dar fiecare în domeniul său. Să existe coordonarea generală – consultațiile organelor de aplicare a legii pe lângă șefii de direcții și preşedinte", a atenționat Igor Smirnov.
Vice-preşedintele Statelor Unite ale Americii, Joseph Biden, va efectua o vizită în Republica Moldova, la invitaţia prim-ministrului Vlad Filat. Vizita este preconizată pentru data de 11 martie 2011.
Potrivit Serviciului de Presă al Casei Albe, vicepreşedintele Statelor Unite, Joe Biden şi soția sa Jill Biden vor vizita Finlanda, Rusia și Republica Moldova în săptămâna 7 – 13 martie, 2011. În fiecare ţară, vicepreşedintele american se va întâlni cu liderii cheie pentru a discuta întreaga gamă de probleme bilaterale şi regionale.
UNIMEDIA precizează că Joe Biden este cel mai important oficial american care va vizita R. Moldova până în prezent.
Regiunea Transcarpatia/Subcarpatia (Zakarpattia) este o reguiune din Ucraina, în Nordul României. Capitala regiunii este Ujgorod (Uzhgorod). Regiunea are o suprafață de 12.800 kmp, și numără 1.252.300 de locuitori. Principalele etnii din regiune sunt: ucraineană (incluzând și rutenii sau rusinii), maghiară, română și rusă.
Românii locuiesc compact (32.000 persoane după surse ucraineene, peste 50.000 persoane după surse românești) mai ales în partea de sud-est, cunoscută și sub numele de Maramureșul de Nord în raioanele Rahău ( Biserica Albă, Apșa de Mijloc, Apșa de Sus, Apșița Veche, Dobric, Plăiuț, Strâmba, Paladi) și Teceu (Slatina, Apșa de Jos, Strâmtura, Teteș, Peri, Podișor, Bescău, Cărbunești, Bouțul mare, Bouțul Mic). Zona compactă românească a fost spartă artificial în două raioane pentru a i se diminua importanța la alegeri și a desemna cât mai puțini primari și consilieri locali. Tot în regiunea Transcarpatia, pe lângă zonele locuite compact, mai întâlnim români și în Ujhgorod (Uzhgorod), Muncaci (Mukachevo) și Craia (Korolevo), Taraș, Bedeu, Buștina, Visc, Bocicoiu Mare și Hust.
Există însă o categorie aparte de români, circa 4.500 de suflete, trăind ca în Evul Mediu în creierii Carpatilor împaduriți, în satele Mircea (Mirke/Myrcha, 1.500 persoane) si Poroscova (Poroskovo, 3.000), în raioanele Velyky Berezinși Perecin, la 35 km N și, respectiv, 45 km N-E de Ujgorod, descoperiți în ultimii ani, cărora ucrainienii le zic “voloki” sau “loscarini”, care știu ca vorbesc “rumanește”, dar au uitat cum îi cheamă. Se pare că, prin 1980 în contact cu prima “cutie care vorbește” adusă din Afganistan de un soldat, fiu al satului Poroscova, adică un radio cu tranzistori, învârtind butoanele au constatat că sunt unii care vorbesc așa ca ei și au decretat că ei fac parte din poporul care se cheamă…”Radio Bucuresti”!
De curând, (februarie 2011) reprezentanţi ai cotidianului Glasul Maramureşului, Asociaţiei “Valea Verde”, Uniunii Regionale “Dacia” a Românilor din Transcarpatia, Fundaţiei “EMA”, Fundaţiei “Rozalina” au strâns ajutoare (constând în alimente, îmbrăcăminte şi jucării), care au ajuns la volohii români.
Felicitări celor care s-au gândit la românii uitați de istorie în Poroscova, Transcarpatia. Detalii despre această expediție găsiți aici și aici.
Nu mai e un secret pentru nimeni povestea cu diagonala nord-sud si demolarile teribile ce au avut si au loc pe strazile Berzei, Buzesti si strazile laterale. Primarul Oprescu a prins gustul marilor ctitorii. Vrea sa dovedeasca bucurestenilor ca el FACE si POATE. Ca el nu se incurca in cateva "maghernite" pline de tigani si nici in niste penibile de hartii asa-zise "avize de declasare a unui monument istoric". Ca pe el nu-l opresc niste hipioti romantici in a moderniza orasul! Oprescu e omul care CONSTRUIESTE, CARE FACE si tipul nu mai are timp de pierdut. Nu se scot oamenii in strada in timpul iernii pentru a le demola casele? Oprescu nu se incurca in sentimentalisme ieftine!
Il incurca idiotii aia de ONG-isti? Pai demolam noaptea, la 2 noaptea, la lumina reflectoarelor, zapacind sute de locatari cu zgomotul excavatoarelor. Dupa ce cumperi casele cu forta si impotriva vointei proprietarilor, nici macar nu incerci sa salvezi elementele de valoare artistica! Sobe cu cahle de Meissen, stucaturi, statui de teracota, ornamente, balcoane si garduri de fier forjat, sunt sparte sau lasate tiganilor. Tiganii au acces oriunde, pasionatii de vechituri nu. Oprescu nu se lasa intarziat de la marea ctitorie de o mana de fiare si cioburi "scluptate"! Romantisme ieftine...
Casa Dobre Nicolau, demolata fara a se recupera nenumarate elemente de decor interior si exterior vechi de 100 ani, printre care cateva sobe de Meissen.
Demolarea in timpul noptii, ordonata de Oprescu pentru a scapa de ochii ONG-urilor si al presei
Pe Oprescu il motiveaza si sutinerea de care are parte din partea populatiei needucate si ignorante. A ramas celebra expresia :" bine ca face curatenie in serparia aia"! E drept ca era tiganie dar asta fiindca asa se dorea. Niciodata Primaria nu a incercat sa schimbe statutul zonei si sa il modernizeze (altfel decat prin demolari generale). Fiindca acest proiect exista inca dinainte de Ceausescu. De ce sa modernizezi intr-o zona care oricum va fi demolata candva? Adevarul ca zona a fost extraordinar de interesanta in trecut. Intersectia Caii Grivitei cu Buzezsti aparea pe carti postale acu 100 de ani. Intersectia Stirbei Voda cu Berzei a pierdut una din cele mai frumoase case din oras (fosta Policlinica) si un minunat front de blocuri interbelice (pe curb) din intersectia cu str. Cobalcescu.
Front de case de pe str. Cobalcescu - Demolat! (foto Adrian Balteanu/Observatorul Urban)
Nu se stie cum dar Oprescu are fabulos de multi bani in acesti ani de criza! Nimeni nu stie cati. Dar de fapt sunt banii tai! Cu care Oprescu isi ridica monumente ale nemuririi. Diagonala Oprescu...Exact ca Ceausescu.
Acum a mai ramas Hala Matache Macelaru. Penultima hala alimentara din Bucuresti. Cealalta, Hala Traian, din fericire a fost salvata.
Mi-e teama nu numai de distrugerea Halei ci si de transformarea unuia din ultimile Piete traditionale agro-alimentare in Super-market. Presiunea in transformarea tuturor pietelor clasice in chestii gen Mega-Image sau Carrefour e uriasa!
Pe urma va imaginati ce porcarie de front de sticla se va construi pe viitoare axa? Asemeni celor deja construite pe portiunea dinspre Pta Victoriei. (sa vezi ce jmecherii va face Primaria cu terenurile expropiate! Sa vezi cum le va vinde pe 2 lei cui trebuie!). Iar mizeriile de fatade vitrate vor izola si bloca cartierele vechi din spate ca o granita psihologica de netrecut? Ce trafic urias si poluare va aduce in zona? Vrei o autoastrada sau macar o strada stil Magheru pe sub streasina? Oprescu tocmai o face si tu te bucuri ca ai scapat de tiganie! In alte capitale marele trafic e scos in afara orasului care redevine al pietonilor. La noi se construieste precum in capitalele occidentale in anii '60, cand s-au facut greseli greu reparabile si acum!
Oprescu, un demn urmas al lui Ceasca! El vrea sa lase posteritatii ceva ce n-a mai incercat nimeni de la Ceausescu incoace!
Hala si Piata Matache Macelaru in 1936, vazuta dispre intersectia cu Calea Grivitei, pe vremea cand zona, desi plina de bordeluri, nu era "o tiganie" sau o "serparie"
hala Matache Macelaru in 1936.
Detaliu-Benzinaria cu toaleta. Coloanele au fost demolate in 6-7 febr 2011
In 1936, Hala Matache era considerata veche. Avea aproape 50 de ani vechime
Ramasitele benzinariei vizibile in fotografia interbelica
Stucatura realizata intre 1937-1940 pe fatada halei.
Structura din grinzi de otel din sec 19, ff interesanta si valoroasa, a fost revelata abia la demolarea tavanelor false. Un motiv in plus ca aceasta hala sa fie conservata.
Lui Oprescu a inceput sa-i placa. Mai are si alte proiecte faraonice! Vrea sa uneasca autostrada 1 de 2! Sa mai taie si alte diagonale. Totul cu mari demolari!! Omul nu se complica cu cerut parerea specialistilor in urbanism. Firmele de constructii abia asteapta sa primeasca o feliuta din uriasul cascaval care il propune Oprescu!!! Azi te uiti cum ii demoleaza pe altii. Maine poate te demoleaza pe tine!
Hotel Marna, redescoperit ca un frumos monument art-deco, abia in preajma demolarii
Demolarea celui de mai sus
Blocul de pe coltul intersectiei Buzesti/Vulcanescu avea un interesant lift interbelic, ajuns pe mana tiganilor (colaboratori ai Primariei, de necrezut!!!) , la fier vechi
Deputatul constănţean Manuela Mitrea vrea să interzică fumatul în restaurante, baruri, cluburi şi discoteci.
În acest sens, parlamentarul PSD a depus pe 8 februarie o propunere legislativă pentru „modificarea şi completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun". „Prezenta propunere legislativă are ca obiect reglementarea şi modificarea legii 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun. Măsurile luate în ultimii opt ani în lupta pentru combaterea efectelor consumului produselor din tutun au început să dea rezultate, chiar dacă acestea sunt timide", se spune în iniţiativa deputatului Manuela Mitrea.
Declaraţia deputatului PSD este susţinută şi de expunerea de motive a iniţiativei legislative. „Interzicerea consumului produselor de tutun în localurile frecventate de tineri, precum baruri, cluburi, discoteci, se impune, având în vedere că din ce în ce mai mulţi tineri fumează. Astăzi, în România, 89 de oameni mor în fiecare zi din cauza fumatului, echivalentul a patru oameni pe oră", susţine Manela Mitrea.
Mai mult, deputatul PSD menţionează că „principalul obiectiv al acestui proiect este interzicerea totală în toate spaţiile închise şi acoperite de folosinţă colectivă, dar şi în incinta instituţiilor academice şi de educaţie" şi propune creşterea valorii amenzilor contravenţionale. Drept argumente, Manuela Mitrea aduce măsurile luate împotriva fumatului de anumite ţării ale Uniunii Europene. Iniţiativa ei legislativă a fost prezentată în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor şi a fost înaintată către Senat.
Discutiile diplomatice dintre sarbi si bulgari au ajuns in impas dupa ce sambata, autoritatile sarbe au oprit la punctul de trecere a frontierei Ribarti-Oltomanti, un grup de bulgari care se deplasa inspre Bosilegrad.
Grupul mergea in respectiva localitate pentru a depune cateva coroane de flori la monumentul dedicat revolutionarului bulgar Vasil Lavski, conform Novinite.
Sambata s-au implinit 138 de ani de la moartea eroului national al Bulgariei. Acesta a fost spanzurat de turci pentru faptul ca era revolutionar.
Refuzul sarbilor nu a facut decat sa accentueze tensiunile pe care ambele tari le au, avanad in vedere ca orasul Bosilegrad este unul preponderent populat de bulgari.
Inca de azi de dimineata punctul de frontiera a fost “blindat” cu 50 de politisti de frontiera, care au luat pasapoartele bulagarilor si i-au tinut pe acestia timp de cateva ore in punctul de frontiera, pana acestia au hotarat sa se intoarca.
Ministrul bulgar al Afacerilor Externe si-a exprimat furia si a promis ca se va adresa autoritatilor abilitate din UE. Partidele nationaliste din Bulgaria au insistat ca aceasta sa-si retraga sprijinul pentru aderarea Serbiei.
Lideri ai comunităţii româneşti din Bulgaria sunt ingrijorati de modul în care autoritatile bulgare au înţeles să pună în practică recomandările europene cu privire la înregistrarea, prin recensământ, a populaţiei, incercand si prin acest recensamant sa faca sa dispara cei peste 150.000 de romani si romanofoni din Bulgaria, transmite corespondentul Romanian Global News din Vidin.
Recensământul, desfăşurat online în perioada 1 – 9 februarie, a debutat în varianta sa clasică, cu recenzor, din data de 10 ale lunii curente, cu problemele deja cunoscute şi reclamate de toate minorităţile din Bulgaria la precedentul recensământ, în 2001.
Mai precis, recenzorii aplică diferite metode, deja „verificate", pentru eludarea declarării etniei şi limbii materne a subiecţilor recensământului, bineînţeles, a celor care vor să treacă în formulare o alta etnie şi alta limbă maternă în afara limbii bulgare...
Astfel, formularele sunt fie completate cu creionul, pentru a putea fi modificate ulterior, fie recenzorul „uită" să mai chestioneze persoana recenzată la capitolele unde ar urma să fie declarate apartenenţa etnică, religioasă şi limba maternă, fie declară că „nu e obligat" să completeze şi pagina respectivă.
E drept că există o recomandare a Institutului Naţional de Statistică prin care se specifică faptul că o persoană chestionată are dreptul să nu răspundă nimic la respectivele întrebări, dar e dreptul persoanei să declare, nu al recenzorului să opteze dacă completează aceste rubrici, indiferent de decizia celui recenzat.
În condiţiile în care, în plan declarativ - conform tratatelor internaţionale la care a aderat - Bulgaria şi-a luat angajamentul să respecte drepturile minorităţilor naţionale, se pare că drumul ales de statul vecin, membru în UE (pe ce considerente, oare?) e să facă aceste minorităţi dispărute, pentru a nu mai trebui să respecte nimic.
Ce face România în faţa acestui mod primitiv de a trata etnicii romani? Probabil ce a făcut şi în precedentul caz, al recensământului din 2001. Nimic.
Prababil că mulți vor fi surprinși să afle ce Palatul Parlamentului (Casa Republicii / Casa Poporului) figura într-o variantă inițială cu acoperiș.
Înformațiile despre o astfel de varintă nu sunt multe. Conform blogului post-industrial.blogspot.compoza de mai sus ar reprezenta o machetă a Casei Republicii 1984 (magazin istoric nr. 210).
Se pare că acea variantă este doar una dintre numeroasele variante de lucru care îi erau prezentate frecvent lui Ceaușescu și pe care le respingea sau le aproba cu modificări după care iar le modifica. Acoperișul din poza de mai sus pare a fi parte din proiectul inițial, dar eliminat de dictator încă din perioada demarării lucrărilor.
Fantomele Casei Poporului
Mulți privesc încă pătimaș Casa Poporului și se raportează la ea prin șocul prdus în sufletele celor ca și-au văzut demolate casele, bisericile, școlile și spitalele pentru sistematizarea ceaușistă a Bucureștiului. A trecut însă mult timp de la căderea regimului ceaușist și este cazul ca rănile provocate de dictator să se vindece.
Este cazul să conștientizăm importanța turistică a acestei clădiri, faptul că ea a devenit un simbol al Bucureștiului chiar dacă unii am dori ca acest simbol să fie Ateneul Român sau Arcul de Triumf (Casa Poporului atrage cei mai multi turiști strărini din capitală) iar după această conștientizare să încercăm să o iubim și să o vedem mai mult ca o trudă de un deceniu a poporului român, este o parte din istoria țării.
Eu doresc să văd Casa Poporului într-o lumină pozitivă, o văd ca pe o oportunitate de imagine, de notorietate a României. Majoritatea înregistrărilor / emisiunilor / clipurilor din străinantate care se raportează la Bucuresti menționează CP și menționează de grandoarea și măretia ei.
Ideile (și decizia) bune sau rele sunt ale conducătorilor dar cei care le realizează sunt oamenii, cetățenii, iar produsul final este în egală măsură și al lor. CP este a bucureștenilor și a românilor nu doar a epocii comuniste.
Celor care încă nu au trecut peste drama demolărilor ceaușiste sau mai bine zis celori care se folosesc de această dramă pentru a avea și ei un punct de vedere, eventual falși arhitecți sau iubitori de București, celor care simt că e bine să fi împotriva comunismului și să îi condamni toate formele de exprimare pentru a ”mânca o pâine” din rezistența ta anticomunistă la douăzeci de ani după căderea comunismului (pentru că atunci nu ziceu nici pâs) le adresez o întrebare citând dintr-un domn Tudor care le dădea acestor falși iubitori de București următoarea replică:
Dacă tot sunteți câțiva vașnici luptători anticomuniști ce v-ați bucura de demolarea CP, ce ar fi domnilor ”dacă am transforma metroul în rețea de canalizare, dacă am astupa canalului Dunăre-Marea Neagră” sau am bombarda Transfăgărășanul?
Și acestea, la fel ca și Casa Poporului, sunt realizări comuniste, ceaușiste chiar… și acestea au primit jertfa poporului, mulți muncitori și intelectuali murind pe șantier… ar fi bine domnilor? Probail că nu, pentru că ele au și o utilitate deosebită și vă e rușine să propuneți dărâmarea lor…
Este cazul să vă veniți în fire!
Suntem în 2011. Fatomele lui Ceaușecu rebuie să vă părăsească și să putem să ne construim împreună o capitală și o țară minunate.
Trezirea din visurile fantomatice despre Casa Poporului
După acest mic ”atac” la adresa detractarilor întârziați (suntem totuși în 2011) ai CP să revenim la planuri mai domoale, mai puțin adversariale legate de CP.
1. Punerea CP în valoare
-gardul ar trebui să fie și pe celeleate laturi tot dupa modelul celui din față, adică partea de jos beton, iar partea superioară din fier forjat. Este și mai aspectuos și ai o vizibilitate mai bună. Acum dacă mergi pe langă gardul de pe latura cu Academia nu poți să vezi CP de ditamai gardul; -transformarea părții din față (poate și partea dinspre Academie) în gradină publică până la limita superioară a planului înclinat. Ar rămâne astfel o zonă de protecție/securitate până la intrarea din față a CP de aproximativ 100 m, zonă în care accesul nu ar mai fi public. -mărirea traseului pentru vizitatori – acum traseul pentru vizitatori este extrem de redus aproape ridicol de redus având în vedere posibilitatilea de vizitare din cladire.
-curațirea de urgență a zonei virane de langă Academie și transformarea ei în parc. Zona e părăsită de atâta vreme că au crescut deja în mod natural copaci… S-ar crea astfel o bogată zonă verede: Parcul Izvor, Grădinile Parlamentului (în față și pe lateral din stânga), Grădina Academiei.
2. Analizarea posibilității de a se realiza un acoperiș pentru CP
Personal mi se pare că varianta cu acoperiș a Casei Republicii era mai frumoasă decât cea actuală. În general nu apreciez construcțiile fără acoperiș. Rar găsesc câte una căreia să îi stea bine fără acoperiș…
Așadar, plecând de la varianta inițială a acoperișului, s-ar putea gândi -evident de specialiști :) – un acoperiș care să să pună și mai mult în valoare CP.
Se ridică aici câteva probleme demne de luat în calcul. În acest moment, Casa Popotului fără acoperiș cadrează cu Ministerele și blocurile de pe bulevardul Libertății, cu Clădirea Academiei și cu Hotelul Mariott de pe Calea 13 Septembrie, cu Ministerul Apărării de pe str. Izvor și cu celelete clădiri de pe bulevardele Unirii și Națiunilor Unite…
Ce am face cu acestea?
Pentru că un demers de realizare a unui acoperiș pentru Casa Poporului nu poate scăpa din vedere întregul ansamblu de clădiri administrative și civile care cadrează arhitectural cu Casa Poporului …
Ce facem?
Până când ne lămurim ce și cum facem, vă propun mai jos un filmuleț cu Ceușescu și macheta Casei Republicii unde putem vedea pe finalul filmulețului inclusiv cu o poză pe funadal, si machete cu CP cu acoperiș.
The Rroma minority that lives in many European countries are called like Cigano, Gitan, Gitanos, Gypsies, Zingaro, Zigeuner, Tsigan, Cigan, Ţigan or Rroma with one or two “r”.
After the change of name from “Gypsy” to “Rroma” at the beginning of the 90’, now, more and more people propose other changes. For instance, the representative of the Rroma (Gypsy) population into the Parliamnet of Romania, Nicolae Paun proposed that the names “Gypsy” or “Rroma” should be abandoned and “Gypsy” population should adopt the name “Indiroma”.
That rationale is based on the fact that the Gypsy population is originated from India and this term “Indirom/Indiroma” would be more appropriate for a correct understanding of their culture and origin.
Trainingul international de tineret ”Play it Right”, a fost realizat de Asociația Tineret și Dezvoltare Regională și finanțat prin Programul Tineret în Acțiune al Comisiei Europene.
”Play it right” a fost un curs de formare internațional desfășurat în Târgu-Jiu și la care au luat parte 30 de tineri reprezentanți a 9 țări: Armenia, Moldova, Serbia, Ungaria, Turcia, Spania, Ucraina, Estonia și România.
Scopul principal al proiectului a fost acela de a-i familiariza pe tinerii participanți cu diferite metode de învățare a drepturilor omului și cum pot utiliza și adapta aceste metode în munca lor cu tinerii din țările din care provin, de a dezvolta strategii și activități care să se adreseze combaterii diferitelor forme de discriminare.
”Proiectul a fost finanțat cu suport din partea Comisiei Europene. Această comunicare reflectă numai viziunea autorului, iar Comisia nu poate fi considerată responsabilă de informațiile prezentate.”
For the brochure of the “Play it right” project click here !
După încheierea primului război mondial şi stabilirea, pe bază de acorduri şi tratate internaţionale, a noii arhitecturi a statelor din centrul şi sud-estul Europei, în Ungaria, stat ce îşi recâştiga pentru prima oară identitatea de stat naţional, independent şi nu provincie componentă şi supusă vreunui alt imperiu, au rămas, potrivit estimărilor specialiştilor români, în jur de 960.000 de persoane de etnie română. Ei ocupau oponderi variindîntre 30-40% până la 100% în unele judeţe din vecinătatea României. Datorită miopiei de care au dat dovadă unii din conducătorii politici de atunci ai României, în mod deosebit a generalului Alexandru Averescu , pe atunci prim ministru, au fost pur şi simplu abandonate o serie de teritorii locuite majoritar de români, care ar fi trebuit să intre în componenţa României. Mă refer aici şi la situaţia oraşului Jula (Gyula), cuprins iniţial în structura teritorială a României, dar cedat, nejustificat, Ungariei. În perioada horthystă, imediat după instalarea acestui odios regim, s-a trecut la acţiuni îndreptate împotriva cetăţenilor de etnie română, inclusiv forţarea acestora de a părăsi locurile lor de baştină, deţinute de strămoşii lor înainte de venirea ungurilor în Câmpia Panonică. Ţinte predilecte au fost dascălii, preoţii şi extrem de puţinii intelectuali de etnie română rămaşi după 1920 în Ungaria. Prin toate formele, inclusiv prin şcoli , de atunci şi până în prezent, autorităţile maghiare, indiferent de culoarea politică avută: extremişti horthyşti, comunişti sau aşa zişii democraţi aflaţi la putere după 1990, au dus o politică criminală de exterminare a minorităţii româneşti din Ungaria. Aşa se face că, potrivit datelor oficiale maghiare, la ultimele recensăminte şi-au declarat apartenenţa la etnia română mai puţin de 13.000 de persoane, faţă de circa 960.000 în anul 1920. Iar procesul de maghiarizare şi deznaţionalizare continuă cu aceeaşi violenţă şi în prezent.
De ochii lumii, după 1990, în Ungaria s-au constituit aşa zise autoguvernăminte destinate minorităţilor etnice din Ungaria. Asta pentru ca, în mod oficial, să poată menţine acelaşi control de tip poliţienesc împotriva propriilor cetăţeni rămaşi nemaghiarizaţi. În repetate rânduri, însă, s-a semnalat, chiar de către presa maghiară, că autorităţile intervin grosolan şi interzic acestor minorităţi să-şi gestioneze singure problemele.
În cazul concret al minorităţii române, atât în Budapesta, cât şi la nivel naţional, pentru a împiedica elemente valoroase, dar mai puţin obediente, să acceadă la funcţii de conducere în aceste structuri, au fost aduşi din România, fie unguri, fie ţigani, cărora guvernele budapestane le-au încredinţat gestionarea problemelor specifice etniei române. Chiar dacă, în România, minoritatea maghiară beneficiază de reprezentare parlamentară, iar după 1990, partidul etnic, continuator de nădejde al MADOSZ-ului, a participat, aproape neîntrerupt la guvernarea (şi, implicit la devastarea economiei naţionale şi aducerea ţării aproape de faliment), autorităţile budapestane, deşi se declară democratice, refuză cu obstinaţie să permită reprezentarea etniei române, dar şi a celorlalte minorităţi, în Parlament. Preferă astfel de simulacruri de democraţie, cu oameni care nu simt româneşte şi nu reprezintă decât interesele poliţiei politice din Ungaria de destabilizare a comunităţilor româneşti şi de obligare a cetăţenilor de etnie română să urmeze orbeşte politica deznaţionalizantă promovată.
Recent, respectiv pe 8 februarie a.c. situaţia s-a repetat. Cu intervenţia directă şi interesată a serviciilor secrete ungureşti, s-a blocat alegerea unui prestigios om de cultură de origine română, respectiv jurnalista Eva Iova în funcţia de preşedinte al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, fiind împins în faţă un anonim, maghiarizat Trajan Kreszta, reales cu voturile unor cetăţeni de altă etnie .
Dacă mai are minimă decenţă, ministrul român de Externe şi Preşedintele României trebuie să sesizeze organismele europene şi internaţionale despre această situaţie incredibilă şi să ceară ambasadorului ungar să transmită protestul autorităţilor române la adresa acestui joc murdar îndreptat împotriva etnicilor români din Ungaria. Nu de alta, dar Traian Băsescu s-a declarat, de atâtea ori, că este preşedintele tuturor românilor. Dacă ar fi să dăm crezare unor astfel de declaraţii, ar trebui să înţelegem că el este şi preşedintele etnicilor români din statele vecine, cel puţin în sensul de a nu permite guvernelor şi autorităţilor din acele ţări să promoveze politici şi acţiuni de deznaţionalizare şi epurare etnică la care sunt supuşi sistematic. În plus, autorităţile române trebuie să atragă atenţia asupra acestei atitudini, ca şi asupra felului în care autorităţile maghiare susţin, cu fonduri uriaşe, acţiuni de destabilzare şi de învrăjbire etnică la care se dedau etnici maghiari fanatici, adesea cu concursul direct al ambasadei şi consulatelor maghiare de pe teritoriul României. Toate acestea fiind dovada incontestabilă că, în pofida declaraţiilor contrare, la guvernanţii de la Budapesta, ideea revizionist revaşardă de refacere a Ungarie Mari persistă, chiar dacă aceasta înseamnă, în realitate, nerecunoaşterea principiilor ce stau la baza Uniunii Europene, prin negarea tratatelor şi acordurilor internaţionale ce au stabilit arhitectura şi structura teritoriale a statelor europene membre. Unei asemenea ţări nu numai că este o gravă greşeală să i se repartizeze preşedinţia semestrială, dar chiar menţinerea ei în structurile Uniunii Europene e o ameninţare directă la adresa siguranţei şi existenţei acestui organism, o negare a principiilor ce-i stau la bază datorită promovării revanşismului şi revizionismului teritorial împotriva vecinilor, inclusiv a României. Ca să nu mai amintim şi acţiunile şi actele legislative de tip fascist promovate împotriva unora dintre cetăţenii acestei ţări.
Liderul PNL Crin Antonescu a declarat, sâmbătă, că USL nu se revendică de la curentul social-liberalismului, fiecare partid din Uniune păstrându-şi doctrina şi că, dacă Dinu Patriciu s-a referit la USL invocând această doctrină,"nu ştie despre ce vorbeşte".
Ponta a spus că oameni precum consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu îşi încalcă atribuţiile atunci când fac declaraţii politice, întrucât ei sunt plătiţi din bani publici.
"Ei merg cu maşinile plătite din bani publici, stau în birourile plătite din bani publici, merg în străinătate în deplasările plătite din bani publici ca să facă politică de partid de joasă speţă. Trebuie să dea acei bani înapoi şi toţi cei plătiţi din bani publici care, în loc să îşi facă datoria, fac politică partinică, ar trebuie să fie plătiţi de partid. Domnul Lăzăroiu poate să păstreze banii pe care îi ia de la PDL, dar pe cei pe care îi ia de la pensionari, de la bugetari va trebui să îi dea înapoi", spus liderul PSD, citat de MEDIAFAX.
Liderul Partidei Romilor, deputatul Nicolae Păun, nu agreează deloc propunerea colegului său Silviu Prigoană, care doreşte schimbarea denumirii de “rromi” în “ţigani”. Din acest motiv, el vine cu o variantă nouă şi propune termenul de “indiromi”.
Cum tratează Ucraina românii? Dar Sofia? Respectă Ungaria promisiunile de protejare a românilor? Cum e să fii român în Valea Timocului? Situaţia celor aproape un milion de români care trăiesc în ţările vecine României este sumbră în cele mai multe cazuri.
Secretarul de stat pentru românii de pretutindeni, Eugen Tomac, a declarat într-un interviu realizat de adevărul.ro că în Ucraina continuă o practică "moştenită de la colosul sovietic", îndreptată împotriva minorităţii române, iar în Bulgaria românii au doar un liceu şi o biserică la Sofia şi "lucrurile sunt destul de îngrijorătoare".
Despre românii din Valea Timocului, Tomac a spus că aproape 250.000 sunt "lipsiţi de drepturile elementare pe care un stat democratic trebuie să le asigure unei minorităţi". Iar în Ungaria "am ajuns în situaţia greu de înţeles şi de acceptat ca în interiorul Autoguvernării să se discute mai mult în limba maghiară decât în limba română"
TRANSCRIPTUL INTERVIULUI:
Aţi declarat recent că situaţia românilor din sudul Basarabiei este „alarmantă" pentru că Ucraina duce o politică de „deznaţionalizare" şi de „asimilare" a populaţiei româneşti. Sunt vorbe grele.
Eu aş face un pas în spate şi as spune că ilustrul Nicolae Iorga spunea că România este o ţară locuită de români şi înconjurată de români. Nu s-a schimbat foarte mult situaţia.
Referitor la afirmaţiile mele privind românii din sudul Basarabiei, într-adevăr lucrurile sunt extrem de dificile în momentul de faţă. Pentru mine e foarte dificil să vorbesc despre românii din această zonă, pentru că întâmplarea face că sunt unul dintre românii norocoşi din această zonă, care a ales să vină la studii la Bucureşti în calitate de bursier al statului român şi întâmplarea a făcut să ajung în această poziţie.
Lucrurile par destul de dure în momentul în care te trezeşti într-o realitate în care a spune cuvântul român reprezintă un act de curaj. Acest lucru se întâmplă astăzi în sudul Basarabiei. Şi spun asta din proprie experienţă.
Eu am studiat într-o şcoală în care se predă limba română dar nu exista un curs de Istoria românilor. Întotdeauna când ridicam această problemă, răspunsul era că vom studia despre istoria statului în care locuim şi despre „Istoria ţinutului natal", exact aşa se numea cursul respectiv, în care se promova istoriografia sovietică, precum că suntem moldoveni, nu avem nimic în comun cu cei de peste Dunăre, asta deşi o parte din familia mea locuia la Galaţi.
Toate acestea fac parte dintr-o realitate cu care oamenii se confruntă şi astăzi. A existat în politica statului ţarist o tendinţă permanentă de a deznaţionaliza populaţia majoritară din întreaga provincie Basarabia.
Câţi români sunt în Ucraina?
Chiar dacă sunt divizaţi între români şi moldoveni, numărul lor este de aproape 500.000, deci un număr destul de mare.
Sunt pe cale de dispariţie?
În localitatea în care m-am născut eu s-a născut mareşalul Alexandru Averescu. Pentru românii din această zonă, el reprezintă un simbol şi nu puteam să accept ideea ca asemenea personalitate să nu fie în nici un fel promovată sau adusă drept un simbol al localităţii decât de către cei în vârstă, care, de multe ori, vorbeau în şoaptă de frica autorităţilor.
`Aurel Persu` (1890-1977), was a Romanian engineer, and among the first to apply aerodynamics principles to automobiles. He came to the conclusion that the perfectly aerdynamic automobile has the shape of a falling waterdrop. Persu implemented his idea in 1922-1923 in Berlin, building an automobil... Details: http://en.wikipedia.org/wiki/Aurel_Persu
Ascuns de aleile încrețite de timp și de șirul lung de tei din partea stângă a Parcului Carol, Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida” din Capitală servește drept casa uneia dintre cele mai importante creații inginerești din lume. Între miile de exponate, îngrămădite pe două niveluri și-o curte, zac, uitate de progresul tehnologic, invenții care au revoluționat mapamondul la timpul lor. Multe poartă semnătura avangardei inginerești românești, în frunte cu Henri Coandă și continuând cu Ion Basgan sau Gogu Constantinescu și al său motor sonic. Însă de departe cea mai „grea” piesă a muzeului este automobilul lui Aurel Persu. Deschizător de drumuri într-ale automobilismului și pionier al aerodinamicii, inginerul român, școlit în Germania, a imaginat si creat ceea ce a ajuns astăzi motivul cheltuirii a miliarde de dolari – aerodinamica automobilelor. Brevetat la Berlin în 1922, „Automobilul de formă aerodinamică, cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice”, este practic, din punct de vedere al designului, străbunicul mașinilor care circulă astăzi pe străzi.
„Persu Streamliner”
De la intrare, muzeul întâmpină vizitatorii cu un miros greu și cleios de șelac, armă care apără exponatele de umezeală. Pașii mei și ai ghidului răsună cu ecou în tavanul înalt. Doar câțiva studenți, pare-se de la Politehnică, rătăcesc printre motoarele și transformatoarele eviscerate. Ne oprim. Undeva în centrul clădirii, flancată de două automobile nemțești de la începutul secolului trecut, creația inginerului Persu doarme înconjurată de o liniștea apăsătoare. “Este prima mașina aerodinamică din lume”, îmi zice Nicu Dumitrache, cu mândrie în glas. Ghid de aprope 30 de ani, el cunoaște în detaliu istoria “vedetei” muzeului.
“Noi de fiecare dată îl prezentăm ca un obiect extrem de valoros cu încărcătură sprirituală. Suntem români și trebuie să promovăm ideile românești”, continuă acesta. Mașina aduce mai degrabă cu o libelulă fără aripi, parcă și din cauza farurilor aranjate precum doi ochi. Custodele subliniază însă că aspectul nu are nicio legatură cu insectele. “Forma generală a fost gândită de Aurel Persu ca o picatură de apă în cădere, cu volum mai mare în partea din față și cu formă alungită către spate”. Detaliile tehnologice inedite nu se opresc aici și aflu unul din secretele bolizilor de astăzi ce încing circuitele de Formula 1. ”Având această formă, automat pasagerii erau în față, astfel că a apărut posibilitatea ca motorul să fie amplasat în partea centrală. Astfel, acest vehicul este construit având la bază o soluițe avansată atât pentru vremurile acelea cât și pentru zilele noastre – motorul central. Acum cele mai performante mașini sport au motorul plasat în centru și astfel greutatea este distribuită egal către cele patru roți. Și roțile își aduc aportul în toata aceată ecuație inovativă, pentru că sunt în interiorul caroseriei”, conchide ghidul muzeului.
Concret, după multe calcule și experimente de laborator, Aurel Persu a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil în mișcare, este forma picăturii de apă în cădere, forma aerodinamică ideală. El a ajuns la coeficienți aerodinamici de 0,22 care și astăzi sunt greu de atins.
Detalii tehnice
Persu Streamliner are caroseria construită in diverse ateliere din Berlin. Automobilul este dotat cu frâne pe saboți, care acționează doar pe roțile din spate. Datorită distanței reduse dintre roțile din spate, inventatorul a renunțat la diferențial în transmisie. Motorul tip A-G f Automobilbau Berlin, este cu ardere internă și cu aprindere prin scânteie; are 4 cilindri în linie, o putere 6/20 P.S., alezajul 64 mm, cursa 110 mm și cilindreea 1400 cm.c. Cutia de viteze este de aceeași fabricație ca și motorul, iar demaratorul este produs de firma Eisemann, tipul MKI-12, nr.14328. Magnetoul are aceeași fabricație, iar carburatorul este produs de firma Arthur Haendler Co. Berlin.
De parcă nu ar fi fost destul, în zilele noastre, până și elicopterele utilizează ideile exprimate încă din anii 20 ai secolului trecut de către inventatorul român: partea cea mai voluminoasă este plasată în faţă, unde se află locurile pasagerilor, urmând ca în partea din spate, unde spaţiul este mult mai restrâns, să fie plasat motorul.
Frica de „nou”, bat-o vina
Dacă “Persu” arată și acum ca o mașină futuristă, imaginați-vă cum era văzută acum 88 de ani, când în Europa supremația vehiculelor cu tracțiune animală era departe de a apune. “A fost privit de public ca un OZN venit din altă lume. Era total în afara mediului automobilistic din acea vreme. Producătorii au refuzat să producă în serie de teama că nu vor vinde. Abia prin anii ’50, dupa 30 de ani, au înțeles și au început să aplice ideea la scară generală”, explică ghidul motivul pentru care automobilul “Persu” este unicat în lume.
Persu, nume predestinat inovației
Coincidență sau nu, există la ora actuală un producător de vehicule futuriste care-i poartă numele inginerului român. (n.r. – până la ora publicării acestui articol, compania nu a confirmat dar nici nu a infirmat acest lucru) Persu Ventures, companie americană cu sediul în Los Angeles, California, produce un vehicul cu două locuri și trei roți. Lansarea pe piață a produsului, potrivit site-ului oficial, va avea loc în 2014. În ton cu creația lui Aurel Persu,Persu V3 va fi un produs avangardist. Acesta va conține un sistem automatic de control dinamic al stabilității. Mai mult, nici desingul nu pare străin de „picătura de apă” a românului.
Viata lui Aurel Persu
Aurel Persu (n. 26 decembrie 1890, București – d. 5 mai 1977, București) a urmat Școala Superioară Tehnică din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secția Mecanică în 1913, ca șef de promoție. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania pentru un studiu deosebit în domeniul comportării navelor în spațiul cosmic. În țară a fost conferențiar la Școala Politehnică iar din 1938 director general la Fabrica de avioane I.A.R. Brașov. A ieșit la pensie în 1950, dar a continuat să lucreze la Institutul de Documentare Tehnică din București. A murit în mai 1977.
Deputatul constănţean Manuela Mitrea vrea să interzică fumatul în restaurante, baruri, cluburi şi discoteci.
Declaraţia deputatului PSD este susţinută şi de expunerea de motive a iniţiativei legislative. „Interzicerea consumului produselor de tutun în localurile frecventate de tineri, precum baruri, cluburi, discoteci, se impune, având în vedere că din ce în ce mai mulţi tineri fumează. Astăzi, în România, 89 de oameni mor în fiecare zi din cauza fumatului, echivalentul a patru oameni pe oră", susţine Manela Mitrea.
