sâmbătă, 12 februarie 2011

Comorile ascunse ale Bucureștiului: revoluţionarul automobil Persu

Ascuns de aleile încrețite de timp și de șirul lung de tei din partea stângă a Parcului Carol, Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida” din Capitală servește drept casa uneia dintre cele mai importante creații inginerești din lume. Între miile de exponate, îngrămădite pe două niveluri și-o curte, zac, uitate de progresul tehnologic, invenții care au revoluționat mapamondul la timpul lor. Multe poartă semnătura avangardei inginerești românești, în frunte cu Henri Coandă și continuând cu Ion Basgan sau Gogu Constantinescu și al său motor sonic. Însă de departe cea mai „grea” piesă a muzeului este automobilul lui Aurel Persu. Deschizător de drumuri într-ale automobilismului și pionier al aerodinamicii, inginerul român, școlit în Germania, a imaginat si creat ceea ce a ajuns astăzi motivul cheltuirii a miliarde de dolari – aerodinamica automobilelor. Brevetat la Berlin în 1922, „Automobilul de formă aerodinamică, cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice”, este practic, din punct de vedere al designului, străbunicul mașinilor care circulă astăzi pe străzi.

„Persu Streamliner”

De la intrare, muzeul întâmpină vizitatorii cu un miros greu și cleios de șelac, armă care apără exponatele de umezeală. Pașii mei și ai ghidului răsună cu ecou în tavanul înalt. Doar câțiva studenți, pare-se de la Politehnică, rătăcesc printre motoarele și transformatoarele eviscerate. Ne oprim. Undeva în centrul clădirii, flancată de două automobile nemțești de la începutul secolului trecut, creația inginerului Persu doarme înconjurată de o liniștea apăsătoare. “Este prima mașina aerodinamică din lume”, îmi zice Nicu Dumitrache, cu mândrie în glas. Ghid de aprope 30 de ani, el cunoaște în detaliu istoria “vedetei” muzeului.

“Noi de fiecare dată îl prezentăm ca un obiect extrem de valoros cu încărcătură sprirituală. Suntem români și trebuie să promovăm ideile românești”, continuă acesta. Mașina aduce mai degrabă cu o libelulă fără aripi, parcă și din cauza farurilor aranjate precum doi ochi. Custodele subliniază însă că aspectul nu are nicio legatură cu insectele. “Forma generală a fost gândită de Aurel Persu ca o picatură de apă în cădere, cu volum mai mare în partea din față și cu formă alungită către spate”. Detaliile tehnologice inedite nu se opresc aici și aflu unul din secretele bolizilor de astăzi ce încing circuitele de Formula 1. ”Având această formă, automat pasagerii erau în față, astfel că a apărut posibilitatea ca motorul să fie amplasat în partea centrală. Astfel, acest vehicul este construit având la bază o soluițe avansată atât pentru vremurile acelea cât și pentru zilele noastre – motorul central. Acum cele mai performante mașini sport au motorul plasat în centru și astfel greutatea este distribuită egal către cele patru roți. Și roțile își aduc aportul în toata aceată ecuație inovativă, pentru că sunt în interiorul caroseriei”, conchide ghidul muzeului.


Concret, după multe calcule și experimente de laborator, Aurel Persu a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil în mișcare, este forma picăturii de apă în cădere, forma aerodinamică ideală. El a ajuns la coeficienți aerodinamici de 0,22 care și astăzi sunt greu de atins.

Detalii tehnice

Persu Streamliner are caroseria construită in diverse ateliere din Berlin. Automobilul este dotat cu frâne pe saboți, care acționează doar pe roțile din spate. Datorită distanței reduse dintre roțile din spate, inventatorul a renunțat la diferențial în transmisie. Motorul tip A-G f Automobilbau Berlin, este cu ardere internă și cu aprindere prin scânteie; are 4 cilindri în linie, o putere 6/20 P.S., alezajul 64 mm, cursa 110 mm și cilindreea 1400 cm.c. Cutia de viteze este de aceeași fabricație ca și motorul, iar demaratorul este produs de firma Eisemann, tipul MKI-12, nr.14328. Magnetoul are aceeași fabricație, iar carburatorul este produs de firma Arthur Haendler Co. Berlin.

De parcă nu ar fi fost destul, în zilele noastre, până și elicopterele utilizează ideile exprimate încă din anii 20 ai secolului trecut de către inventatorul român: partea cea mai voluminoasă este plasată în faţă, unde se află locurile pasagerilor, urmând ca în partea din spate, unde spaţiul este mult mai restrâns, să fie plasat motorul.

Frica de „nou”, bat-o vina

Dacă “Persu” arată și acum ca o mașină futuristă, imaginați-vă cum era văzută acum 88 de ani, când în Europa supremația vehiculelor cu tracțiune animală era departe de a apune. “A fost privit de public ca un OZN venit din altă lume. Era total în afara mediului automobilistic din acea vreme. Producătorii au refuzat să producă în serie de teama că nu vor vinde. Abia prin anii ’50, dupa 30 de ani, au înțeles și au început să aplice ideea la scară generală”, explică ghidul motivul pentru care automobilul “Persu” este unicat în lume.

Persu, nume predestinat inovației

Coincidență sau nu, există la ora actuală un producător de vehicule futuriste care-i poartă numele inginerului român. (n.r. – până la ora publicării acestui articol, compania nu a confirmat dar nici nu a infirmat acest lucru) Persu Ventures, companie americană cu sediul în Los Angeles, California, produce un vehicul cu două locuri și trei roți. Lansarea pe piață a produsului, potrivit site-ului oficial, va avea loc în 2014. În ton cu creația lui Aurel Persu,Persu V3 va fi un produs avangardist. Acesta va conține un sistem automatic de control dinamic al stabilității. Mai mult, nici desingul nu pare străin de „picătura de apă” a românului.

Viata lui Aurel Persu

Aurel Persu (n. 26 decembrie 1890, București – d. 5 mai 1977, București) a urmat Școala Superioară Tehnică din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secția Mecanică în 1913, ca șef de promoție. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania pentru un studiu deosebit în domeniul comportării navelor în spațiul cosmic. În țară a fost conferențiar la Școala Politehnică iar din 1938 director general la Fabrica de avioane I.A.R. Brașov. A ieșit la pensie în 1950, dar a continuat să lucreze la Institutul de Documentare Tehnică din București. A murit în mai 1977.


Sursa:

http://b365.realitatea.net/news/comorile-ascunse-ale-bucurestiului-revolutionarul-automobil-persu-multimedia/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu