Anchetaţi, terorizaţi, lăsaţi fără şcoli şi fără biserici… Acesta este tratamentul de care se bucură românii aflaţi la graniţele ţării din partea statelor în care trăiesc. Iar cel care vine să pună bomboana pe colivă este chiar statul român, care are grijă să ofere bugete generoase minorităţilor de pe teritoriul României, iar pe românii din afara graniţelor îi lasă să se descurce din resturi şi pomeni.
20 de milioane de euro vor merge în acest an, de la buget, către minorităţile din România, adică pentru 2,5 milioane de persoane. Şi asta fără să punem la socoteală fondurile alocate pentru învăţământul în limba maternă. În acelaşi timp, statul român a pregătit pentru românii care trăiesc în afara graniţelor un buget de 1 milion de euro, care va mai fi probabil ciuntit din motive de criză.
“Există o diferenţă flagrantă. Dacă pentru cele 2,5 milioane de persoane aparţinând unor minorităţi de pe teritoriul României se alocă 20 milioane de euro numai anul acest, an de criză, pentru cele 10 milioane de români care trăiesc în afara frontierelor e alocat 1 milion de euro”, a atras atenţia Eugen Popescu, preşedintele Fundaţiei Naţionale a Românilor de Pretutindeni.
O emigraţie care trimite constant bani în România, dar nu primeşte mai nimic la schimb. Chiar dacă a arătat că poate avea un vot decisiv la alegeri.
La cea de-a X-a ediţie a Universităţii de vară de la Izvorul Mureşului, organizată de Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni şi Centrul European de Studii Covasna-Harghita, românii din Serbia, Bulgaria, Ucraina sau Ungaria au venit să expună problemele la care nu găsesc rezolvare sau sprijin din partea ţării-mamă. Şi care par să nu se fi schimbat de câteva zeci de ani.
Pentru românii din Ucraina, presiunea de asimilare este la fel de puternică precum pe timpul lui Stalin. Autorităţile de la Kiev încearcă prin toate mijloacele să închidă şcoli şi fac presiuni asupra părinţilor români să-şi retragă copiii din clase, s-au plâns reprezentanţii românilor care trăiesc în această ţară. Anul trecut n-au primit nici un ban de la statul român. Şi bursele oferite etnicilor români pentru a studia în ţara-mamă s-au diminuat. “Statul român nu are forţa necesară să negocieze recunoaşterea diplomelor oferite de instituţiile de învăţământ din România etnicilor români din Ucraina. Diplomaţia română, în general, e o diplomaţie a compromisului, şi nu una care urmăreşte o victorie vizavi de cei cu care negociază. E grav pentru aceste comunităţi româneşti. Poate pentru alte probleme compromisurile sunt bune, dar aici, în zona aceasta, lucrurile sunt grave, pentru că e vorba despre români şi fiecare compromis pe care-l faci cu partea ucraineană, sârbă sau bulgară duce automat la asimilarea românilor”, a subliniat Eugen Popescu.
În Valea Timocului, românii sunt anchetaţi pentru că sunt… români. Nu au clase de limba română şi se luptă pentru a-şi putea ţine slujbele în limba maternă.
“Pe deasupra, conştiinţa naţională a românilor de acolo este la pământ. În localităţile de români, oamenii nu ştiu cine e Mihai Eminescu, Mihai Viteazul sau Nicolae Bălcescu. Nu ştiu, pentru că la şcoală învaţă doar istoria sârbilor”, explică Predrag Balasevic, preşedinte al Partidului Democrat al Românilor din Serbia, şi viceprimar, timp de doi ani, al oraşului Bor. Anul trecut, reprezentanţii românilor au strâns din 13 sate semnături pentru introducerea limbii române în şcoli. Cu puţin timp înainte de începerea anului şcolar, Ministerul Învăţământului din Serbia i-a anunţat că documentele s-au pierdut. Românii le-au refăcut, însă a fost prea târziu: anul şcolar deja începuse. Potrivit lui Predrag Balasevic, peste 90% din etnicii români nu ştiu să scrie şi să citească în limba română.
Circa 300.000 de români trăiesc în Serbia, iar susţinerea financiară din partea statului sârb s-a ridicat anul trecut pentru această comunitate la 60.000 de euro. Statul român a fost şi mai “darnic” cu ei, aşa că anul acesta vor primi 30.000 de euro de la Bucureşti. Pentru cei 22.000 de etnici sârbi din România, statul român a alocat de la buget 700.000 de euro în acest an.
Şi asta în timp ce, în urmă cu câteva luni, 300 de români au fost anchetaţi la Petrovăţ de Poliţia sârbă pentru că s-au declarat… români. “Le-au spus: voi ştiţi în ce stat trăiţi? Aici sunteţi în Serbia”, şi-a amintit Dragan Demic prin ce au trecut românii din localitatea sa, pe care autorităţile sârbe i-au acuzat că sunt separatişti şi că vor să unească Timocul cu România.
Selecţia pentru bursele acordate de statul român pentru românii din Serbia se face incorect, susţin reprezentanţii Partidului Democrat al Românilor. “De strângerea dosarelor se ocupă organizaţii din Timoc, care în timpul anului nu au nici o activitate, dar când vine vorba despre înscrierea studenţilor iau taxe de la părinţi şi copii şi sunt interesaţi doar să profite. Din cauza asta, de multe ori pleacă să studieze în România copii care nu merită”, a explicat Predrag Balasevic. Acesta a mai adăugat că majoritatea studenţilor aleg să meargă la facultăţi de medicină, pe când comunitatea are nevoie de profesori de limba română şi de istorie, de sociologi şi jurnalişti. “Nu suntem o comunitate de bolnavi, să avem nevoie de atâţia medici. Statul român aruncă banii degeaba şi nu se alege cu nimic”, a concluzionat Zavişa Jurj, de la Asociaţia românească Ariadna e filum.
În Ungaria trăiesc aproximativ 10.000 de români, din care 8.000 mai vorbesc încă limba maternă.
“La începutul secolului trecut erau circa 100.000 de români greco-catolici în Ungaria, care au fost asimilaţi printr-un artificiu extrem de interesant: transformarea bisericii greco-catolice în biserică greco-catolică maghiară, şi tot învăţământul în limba română care era în subordinea bisericii a trecut în limba maghiară. În 20 de ani au fost asimilaţi”, a explicat Eugen Popescu, care a arătat că fondurile de care beneficiază comunitatea românească din partea statului ungar sunt foarte mici. “Nici măcar proporţional vorbind sumele alocate de statul maghiar nu s-ar putea apropia de cele date de statul român minorităţii maghiare din România”, a mai adăugat preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni. Comunitatea maghiară din România se bucură de un buget de 4 milioane de euro din partea statului român, sumă în care nu intră şi cheltuielile pentru învăţământul în limba maternă. Mai mult decât atât, comunitatea maghiară se bucură şi de importante fonduri din bugetele locale, în judeţe precum Covasna şi Harghita, dar şi de un sprijin financiar consistent din partea Ungariei.
În Bulgaria trăiesc peste 300.000 de români. Neoficial. Pentru că oficial nu există. Şi asta pentru că statul bulgar nu recunoaşte nici o minoritate de pe teritoriul său. Aşa că românii primesc exact zero euro pentru comunitate de la Guvernul bulgar. În schimb, cei 8.000 de etnici bulgari din România au primit anul trecut de la statul nostru aproape 600.000 de euro. O sumă la care Ivo Gheorghiev, reprezentantul românilor din Bulgaria, nici nu visează. El speră ca statul român să-i acorde măcar 17.000 de euro pentru a susţine cele 17 clase particulare de limba română, pe care le-a înfiinţat în localităţile cu populaţie de etnie română. Adică mai puţin de 1.000 de euro pentru fiecare clasă, pe an, bani în care intră salariile profesorilor şi chiriile pentru spaţiile în care se desfăşoară orele. “E un blestem pe capul acestui neam mare, care are parcă harul să-şi uite tocmai neamul”, spune Ivo Gheorghiev, amintind de toate presiunile care îi fac pe românii din Bulgaria să-şi uite etnia sau să se ruşineze de ea, pentru că deseori sunt confundaţi cu ţiganii. Ivo Gheorghiev a mai reuşit să înfiinţeze o bibliotecă românească cu peste 25.000 de volume. Biblioteca se află la Vidin, iar chiria pentru spaţiu se ridică la 150 de euro. Adică jumătate din salariul lui Gheorghiev, care lucrează ca medic pe ambulanţă şi spune că nu-şi mai permite să susţină biblioteca.
Abia plecat de la Universitatea de vară de la Izvorul Mureşului, Ivo Gheorghiev a aflat că o parte din profesorii care au predat cursurile de limba română au fost intimidaţi zilele acestea de Poliţia bulgară, tocmai pentru a renunţa la activitatea lor.
Vestea bună din Bulgaria e că românii îşi pot face slujbele particulare în limba română (nunţi, botezuri, înmormântări). Însă doar atât.
“Noi rămânem tributari unei politici externe de pe timpul lui Ceauşescu. Aceea a neamestecului în treburile interne. Ceauşescu a eliminat el însuşi comunităţile româneşti din atenţia României. Aceste comunităţi româneşti au fost rupte de trupul neamului şi al ţării. Acum, politica externă ar trebui să revină la cea dinainte de 1940, atunci când aveam 117 şcoli numai în Balcani, când aveam biserici. Dar noi avem o politică externă care nu face decât să stea în genunchi, fără demnitate”, a concluzionat Eugen Popescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu